Mar 28 2011

Dunărea, Decebal și sârbii.

Tag: Romania,Vacanţe şi Călătorii,Zile PerfecteTeodor Mincu @ 08:03

Dacă vrei să pleci din București pentru weekend cu mașina și să nu stai o zi întreagă în mașină, nu ai foarte multe opțiuni. Am decis pentru weekend-ul ăsta să mergem spre singura destinație nevizitată încă și accesibilă rutier din București. Este vorba despre defileul Dunării din Banat, zona Cazanelor (Mari și Mici) și, am vrut eu dar infrastructura nu ne-a permis, excursie (auto) până la intrarea Dunării în România.

Citește în continuare..


Mar 14 2011

Curtea de Argeș

Tag: Romania,Vacanţe şi Călătorii,Zile PerfecteTeodor Mincu @ 16:14

Sâmbăta trecută, prima zi de weekend din primăvară, am decis să facem o plimbare pentru a mai schimba aerul de București.

Am plecat spre Pitești pentru că nu am vrut să ne încolonăm pe DN1 și nici pe DN1a, iar spre mare o să avem timp la vară să facem naveta. Așa că am plecat pe cea mai pitorească autostradă a noastră, care încă funcționează în mod decent, nu cum exagerează presa.

Ajunși la Pitești am avut de ales din 2 variante:
1. Râmnicu Vâlcea – Căciulata
2. Curtea de Argeș – Vidraru
Citește în continuare..


Nov 23 2010

Atac la baionetă.

Tag: RomaniaTeodor Mincu @ 22:14

Mereu am fost contrariat de românii triști care au fugit și au trăit în exil în perioada comunistă. Odată ce scăpau de tiranie și gustau din dulceața libertății continuau să fie nefericiți…

După 20 de ani de libertate, peisajul este același: românii fug să trăiască în exil. De data asta însă, nimeni nu încearcă să-i oprească…
Este strigător la cer cum de-a lungul istoriei noastre atâția mii de români au murit în războaiele țării noastre, pentru ca noi să o părăsim ca pe o cârpă. Moștenirea veteranilor de război este ignorată de insuși elita actuală românească, rămasă indiferentă în fața destinului țării lor. Singura lor luptă este cea a interesului personal de azi.
În cuțitul baionetei se cuibărește ultima speranță a unui soldat. Atunci când gloanțele nu-l mai ajută, iar dușmanul îi respiră-n față, singura sa armă rămâne cuțitul baionetei.

Lupta cu elitele ce doresc să plece din țară pentru un trai mai bun, este o luptă la baionetă. Nimic și nimeni nu îi poate opri, dacă nu propria lor convingere. Nu știu cine le poate insufla convingerea că valoarea lor merită a fi investită în patria lor, acolo unde s-au născut și au crescut, acolo unde le este totul drag. Nimic nu este mai frumos decât să trăiești în locul unde ai copilărit.

Din păcate românii preferă să fie călcați în picioare pentru un ban în plus în țări străine. Verticalitatea, mândria și vitejia românilor din alte vremuri au apus. Nu mai suntem decât niște carcase în căutare disperată de bani. În loc să ne folosim forțele pentru a construi pe fundația strămoșilor noștrii un edificiu pentru urmașii noștrii, noi preferăm să îmbunătățim viața străinilor pentru niște mărunt în euro, iar când revenim pe meleagurile românești ne mirăm că nimic nu s-a schimbat. Oare cât timp poate rezista cineva cu capul plecat și mâna întinsă !? Pentru că asta este atitudinea românilor atunci când vine vorba de șef străin, fie că o recunoaștem sau nu.

Valoare în România. O valoare adevărată nu se face de pe o zi pe alta. Lucrurile realizate în România nu sunt de valoare din cauza setei de bani. Este o sete de bani incredibilă. O goană după îmbogățire, care duce la servicii și produse de proastă calitate. Probabil ne mai trebuie ceva ani să realizăm că pe termen lung, goana după bani cu orice compromis este perdantă. Hai să nu ne mai gândim non-stop la bani și să facem lucrurile bine din dorința de a ne face meseria bine. Banii trebuie să fie efectul unei meserii sau a unor servicii bine executate. Atunci vom crea lucruri de valoare care vor putea fi comparabile cu cele din Occident.

Cine mișcă ? Stăm cu ochii și așteptăm de la conducătorii aleși o viață mai bună. Greșeală mai mare nu putem face. Stau și cuget cât ar putea face acel om pentru mine și ce anume? El este unul singur, noi suntem milioane. Ce-ar fi dacă aș mișca eu un deget, în schimb? O mișcare a degetului în interesul comunității și nu al meu. Un minim de efort neinteresat. Înmulțește imaginea asta cu 20 de milioane vei afla ce forță sălășluiește în noi, oamenii de rând. Trebuie numai ca fiecare să miște un singur deget, sau măcar să nu-l împiedice pe altul să o facă. Am fi fost departe..Am putea fi departe. Dacă am începe să mișcăm măcar un deget. Dar nu o facem. Pentru că dacă s-ar întâmpla, ar însemna că românii nu mai sunt la fel, ar însemna că românii se schimbă. Cu cât mai mulți oameni se schimbă cu atât mai multe degete obținem. Dar cum să facem asta? De unde să pornim..? Privește în oglindă! Tu, eu, fiecare în parte trebuie să înceapă cu el schimbarea. Uneori este de ajuns să te schimbi pe tine. Uneori faptul că te schimbi pe tine face cât 10 acțiuni umanitare la un loc. Schimbă-te pe tine și prin puterea exemplului se va schimba și cel de lângă tine. Astfel putem deveni o forță care să ne facă să ne simțim bine la noi acasă. Acolo unde am crescut, unde ne simțim în largul nostru și unde vorbim limba noastră dragă.

Eu. Recunosc, nu vreau să-mi părăsesc patria pentru o nici o altă țară. Vreau să cunosc alte civilizații, însă casa mea este România. Împiedicat, nervos, lovit în adâncul sufletului de nedreptățile de la tot pasul, nu renunț. Foarte mulți emigrează în alte țări. Este și asta o formă de răzbunare, însă revin la bătrânețe și în concedii pentru că aici se simt în largul lor, iar România îi primește mereu cu brațele deschise. Pe această lume există un echilibru permanent. Tot ceea ce primești este rezultatul unor acțiuni precendente sau viitoare. Odată ce primești ceva, trebuie să oferi la rândul tău. Din punctul meu de vedere România ne-a oferit un loc unde să ne naștem, să ne iubim și să trăim liberi!

Noi ce îi oferim în schimb?


Mar 29 2010

“Polemici Cordiale”, de Octavian Paler

Tag: Carte,RomaniaTeodor Mincu @ 23:48

“Polemici Cordiale” este o carte care necesită o cultură literară/filosofică pentru a fi înţeleasă în deplinătatea ei. Opera nu are un fir epic, ci este alcătuită din mici esee, mai concret din scrisori, discursuri imaginare precum şi alte dezbateri ce conturează modalitatea tipică a autorului de a comunica în cărţile sale: dialogul şi procesul imaginar.

Aşa cum am mai zis, chiar dacă uneori nu vei înţelege mesajul unui eseu, sau nu vei ştii la ce se referă autorul pentru că nu cunoşti anumite personaje evocate, tot rămâi cu un lucru bun citind această carte, şi anume cu bogăţia limbajului autorului, precum şi cu multe idei uşor de identificat.
Pentru a demonstra cele de mai sus, iată câteva citate care mie mi s-au părut deosebite:

1. Artistul vrea să fie mai mult decât trubadurul realităţii. Vrea să fie interpretul ei, convins că a înţelege natura nu înseamnă a o reproduce servil, ci orgoliul de a o concura.

2. Căci dacă adevărul este “ceea ce există”,speranţa este acea parte din ceea ce există care nu vrea niciodată să se aşeze în genunchi, care refuză să se consoleze, să se împace cu răul.

3. Nostalgia imperfecţiunii: Nu prea văd ce rost ar mai avea arta într-o lume care ar fi desăvârşită şi nu şi-ar mai dori nimic. Vechiul errare humanum est ar putea fi înţeles şi altfel. Că desăvârşirea ucide omenescul şi eşuează în divin. Stinge speranţa. Ce să mai spere un zeu ? Poate cel mult să reajungă om.


Mar 28 2010

O zi perfectă, completări.

Tag: Romania,Vacanţe şi Călătorii,Zile PerfecteTeodor Mincu @ 20:31

V-am povestit despre ziua perfectă de la ski.

Iată şi un filmuleţ de pe drumul spre Braşov.

Cum vi se pare? :)


Mar 13 2010

O zi de vis la ski

Tag: Romania,Vacanţe şi Călătorii,Zile PerfecteTeodor Mincu @ 23:06

Am reuşit o perfomanţă: Să merg și sezonul ăsta de iarnă la ski, măcar 1 dată.

Iată ce s-a petrecut:

Personal nu-mi place aglomeraţia, aşa că (având privilegiul antreprenorului :D ) am plecat la ski fix în mijlocul săptămânii, şi anume miercuri, 10 martie 2010.

Ca idee, drumul a fost pur şi simplu liber..pe serpentine nimeni.. Ca atmosferă: Soarele strălucea, iar în maşină Nicu Covaci cânta cu trupa :)

Am ajuns în Poiana Braşov în 3 ore, maxim 3h jumate.

Pârtiile erau în stare excelentă aşa că ne-am luat (eu cu sor’mea) repede cartele şi am dat drumul la ski.
Am mers pe Drumul Roşu în principiu, cu mici încercări pe sub Telecabină.

Pozele sunt făcute cu telefonul aşa că te rog să fii indulgent :)

Iată câteva poze, apoi continui povestea:
Imagine0008

Imagine0017

Imagine0016

Imagine0014

Buuun,
Şi ne darăm noi aşa…până obosirăm şi ni se făcu foame..
În acel moment am mers la Cabana Postăvaru pentru o ciorbiţă.
Mai jos aveţi pozele, cirobiţa a fost mâncată afară unde eram răsfăţaţi de Soare, de privelişte, dar şi de vânt :D
Imagine0020b
Imagine0020b

La întoarcere…iar 3h jumate maxim până acasă.

Buget total: 50 lei benzina, 65 lei 30 puncte(cartela pt gondolă) plus 30 lei de mâncare. Dacă nu ai echipament de ski, mai pune 45 lei.
Deci Total (cu echipamentul meu de acasă) ~ 150 lei

A fost prima oară când am mers la ski în Poiana Braşov şi recunosc că am fost impresionat de pârtii. Cred că este cea mai complexă staţiune pentru ski. Voi reveni în mod sigur!


Feb 25 2010

Patria mea

Tag: RomaniaTeodor Mincu @ 00:19

Fiecare om are o patrie şi mai multe ţări

a zis Octavian Paler.

Cred că foarte mulţi oameni sunt intrigaţi de modul cum este condusă România, de sistemul sanitar, de hoţia de la guvernare, de involuţia tehnologică a instituţiilor de stat, de ţiganii de pe stradă, de oamenii răi sau de tâlharii din România. De multe ori mi-a venit să-mi iau câmpii, mi-a venit să părăsesc ţara, să uit de tot, de toată lumea rea de aici.

Dar apoi îmi trece..nu-mi mai vine să plec..de ce oare?

Pentru că aşa ca şi mine, cred că majoritatea românilor iubesc ţara în care trăiesc, nu-i iubesc pe cei care o conduc, dar o iubesc pe ea ca ţară, ca limbă, ca tradiţie. Toate amintirile mele sunt aici şi se leagă de fiecare stradă pe care merg zilnic, de limba pe care o vorbesc şi de distracţiile din timpul liber. Cred că ponderea maximă vine din partea amintirilor, mai ales a celor din copilărie.. Cum pot trăi eu la distanţă de locurile în care am copilărit, de munţii pe care i-am urcat,de băncile pe care pierdeam vremea cu fetele, de parcurile colindate în studenţie şi aşa mai departe ?

Vrei să ştii cum îţi dai seama de cât iubeşti România?

Mergi în vacanţă în străinătate şi după mai multe zile, scoate paşaportul şi aruncă-i o privire pe coperta din faţă. Sunt curios ce vei simţi.

Da, în străinătate este mai curat, este mai civilizat, sunt condiţii ridicate de trai, însă totul este rece.


Dec 25 2009

Gânduri din Amsterdam

Tag: hai sictir,Romania,Vacanţe şi CălătoriiTeodor Mincu @ 21:24

Gândul 1.

Am realizat ca uneori în situatii destul de dificile se ajunge la problema cetateniei. Pe tema asta noi românii, oricât de mândrii am fi ca suntem români, stam destul de rau. Pur si simplu o vad si acum pe tipa de la ghiseu impasibila care mintea în legatura cu biletele noastre, ca nu mai sunt locuri. M-am simtit inferior si pur si simplu nu am avut ce face în aceasta privinta, decât sa fiu la mila lor.

Gândul 2.

Am remarcat a nu stiu câta oara ca de multe ori românii ce calatoresc în strainatate se comporta mult mai civilizat decât cei care locuiesc în tarile mai civilizate. Românul care are bun simt si cei 7 ani de acasa, încearca sa intre în rând cu lumea civilizata, sa nu faca galagie, sa nu arunce mizeria pe unde îi vine, sa nu deranjeze, etc. Este atent si precaut. De multe ori am vazut straini din tari cu pretentii lasând mizerie dupa ei, tipând prin aeroport si alte situatii care nu sunt de laudat.

Gândul 3.

Ma uit din autobuz si vad noduri rutiere complexe, vad parcari întinse pe sute de metrii patrati, oameni ce merg pe bicicleta, constructii deosebite. Pur si simplu am simtit ca vizitez o comunitate în care fiecare om în parte este interesat sa construiasca un mediu civilizat nu doar pentru el ci si pentru cei din jur, astfel ajungându-se la o comunitate în care toti oamenii contribuie la binele societatii si nu neaparat cel personal, simt ca autoritatile lucreaza pentru oameni si nu pentru binele lor personal. Simt ca autoritatile nu au ca angajati niste fosile ce asteapta sa treaca 8h si sa fuga acasa, ci ca au angajat tineri cu initiativa, oameni inteligenti care gasesc solutii optime pentru ca societatea sa prospere.


Dec 18 2009

Ce-i cu florile de măr?

Tag: Artă,folclor,RomaniaTeodor Mincu @ 00:58

Am remarcat prezenţa motivului cu Flori de măr în foarte multe dintre cântecele româneşti.

Am găsit aici:
Iris cu Felicia Filip – Flori de măr (cred că aşa se numeşte melodia, dar mă mai documentez)

Ştefan Hruşcă – Flori de măr (are şi el o colindă cu acest nume)

Şi în mod sigur mai sunt, posibil să fie ceva şi pe la Phoenix, dar nu sunt sigur încă. Studiez şi completez.


Dec 16 2009

Frumuseţile vieţii

Tag: Artă,folclor,Muzică,RomaniaTeodor Mincu @ 19:29

Uneori te bucur că eşti român, te bucur de viaţă. Iată melodia care m-a indus în această stare :)


Stefan Hrusca – Marut, margaritar


« Previous PageNext Page »


Switch to our mobile site