Apr 07

Un sistem educațional orientat spre client.

Tag: ..in diverseTeodor Mincu @ 09:23

kidsVreau să discut un pic despre școala și sistemul educațional din vremea mea. Eu am fost ultima generație ce a învățat după sistemul „comunist” adică ultima generație care nu a dat examen de capacitate și nici nu a avut parte de controversatele manuale alternative.

Nu știu cum funcționează acum sistemul, voi afla peste 5 ani, însă până atunci voi considera că nu s-a schimbat prea mult, la fel ca evoluția în toate instituțiile statului român.

Multă lume afirmă că pe vremuri se făcea mai multă școală, etc. Eu nu voi afirma acest lucru. Poate că atunci copii nu aveau atâtea tentații și acces la atâta tehnologie ca în ziua de azi. Poate că atunci nu erau supravegheați cu camere video ca astăzi. Poate că atunci procentajul de absolvenți ai bacaluareatului trebuia să fie foarte mare. Nu intru în aceste detalii, nu sunt documentat.

Sunt însă documentat cu experiența propriei persoane.

La mine școala a fost mereu pe primul loc. Nu aveam o plăcere de a învăța și nici de o sete deosebită de cunoaștere nu-mi amintesc. Totuși în raport cu alte posibile activități (jucat pe afară) școala avea prioritate.

Îmi amintesc cum era la ora de istorie. Număram cu înfrigurare numărul de pagini ce trebuiau memorate iar apoi cu speranță numărul de poze existente între start-stop. Comentariile la limba română, imposibil de creat de la zero. Faza cu „citește și tu în 2-3 cărți de comentarii și scrie ce ți-a rămas” era science-fiction.

Astfel, majoritatea materiilor din școala generală și liceu ajungeau a fi memorate și uitate odată cu încheierea mediilor. Poate că din toate acestea s-a sedimentat o cultură generală însă cred că s-ar fi putut sedimenta cu mult mai mult dacă sistemul se gândea la „clienții săi”, copii.

Ca orice om și un copil învață mult mai repede ceva pentru care are interes. Poate că pe un copil nu-l interesează Ștefan cel Mare sau Mihai Viteazul dar este pasionat de armuri și lupte din evul mediu. Astfel dacă i s-ar preda materia ca pe o poveste sau în genul unei piese de teatru, poate că va fi captivat și interesul îi va crește.

Spun toate aceste lucruri deoarece în ultima vreme am manifestat involuntar un interes mărit pentru multe dintre materiile de școală prin care am trecut doar învățând lecția pe de rost pentru a nu lua note mici. Mă pasionează istoria (pe care o uram), geografia, cititul (în afară de bibliografia pt. bacalaureat, rar mai citeam o carte), sportul (nu mai zic ce performanțe aveam atunci) și altele.

Cele mai bune exemple sunt posturile TV gen Discovery. Cu toții rămânem captivi minute în șir în fața diverselor documentare despre al doilea război mondial, despre Dunăre (pe National Geographic), dinozauri, etc. Toate astea pentru că sunt prezentate mult mai atractiv (audio-video) dar și pentru că suntem interesați de așa ceva datorită maturității. Copii nu sunt maturi însă dacă le captezi atenția într-un mod mai interactiv și neconvențional, cred că ar învăța mult mai ușor și cu mai multă plăcere.

Un și mai bun exemplu îl reprezintă muzeul dedicat casei lui George Washington. Veți avea ocazia să vizionați câteva din luptele războiului de independență într-un cinematograf 6D. Un cinematograf 6D, fără suprataxă, într-un muzeu. Alt exemplu excelent a fost expoziția „Human Body” care mi-a lămurit o serie întreagă de dileme.

Un sistem educațional care să se orienteze spre copii. Să predea lecțiile în maniera în care ei se joacă, să predea lucruri ușor de înțeles și care i-ar putea interesa chiar și la vârsta lor cred că ar fi soluția pentru un început de viață cu o cultură generală mai ridicată.

*sursa foto

Leave a Reply



Switch to our mobile site