Dec 06

Tură pe faleza din Barcelona

Tag: Barcelona,Ciclism,SportTeodor Mincu @ 23:05

De Sf. Nicolae am pornit la drum cu gânduri mari: să ajung pe Costa Brava. Deși inițial credeam că este vorba despre o stațiune pe litoralul spaniol, ulterior am aflat că Costa Brava reprezintă ansamblul stațiunilor de pe litoralul spaniol.

Oricum, plec pe la ora 11.00 cu bateriile încărcate la maxim. Am avut unele rețineri pentru că nu era vorba despre nici o diferență de nivel însă am zis că merită să vizitez zona.

Am început drumul de pe faleza turistică din Barcelona și mi-am propus să pedalez spre est (sau nord-est) până când se va termina plaja. La început am fost însuflețit de numărul mare de bicicliști care mergeau în aceeași direcție.

În partea de est a Barcelonei se află suburbia Badalona. O fostă localitate de sine stătătoare până când a fost „înghițită” de extinderea Barcelonei. Am mers pe faleză aproximativ 25 de kilometrii. Unoeri a trebuit să mp strecor printre oameni, alteori a trebuit să împing bicicleta prin nisip. Este pur și simplu imposibil de pedalat în nisipul de aici pentru că este foarte moale și te afunzi instant cu roțile în el.

Ajuns unde se termina faleza, puteam continua drumul însă deja eram departe de oraș, eram singur și mai aveam de parcurs aceeași distanță înapoi. M-am întors într-un ritm mai liniștit admirând peisajele și fotografiind locuri. Vremea a fost excelentă, afară fiind aprox. 20 de grade celsius.

Iată și câteva poze:


Întâmplarea zilei a constituit-o momentul în care am ajuns la digul din poze. Este un dig metalic la o înălțime destul de mare (10-20m) și care înaintează semnificativ în apa mării. Am făcut câteva poze, iar apoi când am ajuns din nou pe stradă realizez că nu mai am aparatul foto pe care îl atârnam de schimbătorul descendent de viteze.. Panică. În zonă nu erau mulți oameni iar eu nu am apucat să mă depărtez prea mult. Mă întorc și încep căutarea. Aparatul (veteranul Olympus) ar fi fost ușor de remarcat. Totuși nu l-am găsit. Având în vedere că i-am realizat lipsa repede era clar că nu aveam multe locuri unde să-l pierd și mai era și puțin probabil să fie luat de cineva pentru că erau puține persoane în zonă. Revin a doua oară, nimic. Eram mort de ciudă. Pur și simplu nu puteam pleca din locul ăla. Adică nu-mi căzuse la treceri mult mai dificile și l-am pierdut acum..Deja suspectam pe toată lumea că l-a găsit și l-a palmat. Revin a treia oară și îl văd în mână la un domn în vârstă. Îl recuperez și plec fericit acasă.

Leave a Reply



Switch to our mobile site