Jul 06

România, o țară căzută pradă unor haite de lupi

Tag: CroniciTeodor Mincu @ 06:38


Având în vedere debandada din țară, doresc numai să trag un semnal de alarmă.

Dacă privim un pic în ansamblu sau din viitor situația din aceste zile, vom remarca faptul că pur și simplu suntem căzuți în mijlocul unor lupte de gherilă pentru rămășițele pradei deja mâncate pe jumătate de o gașcă de lupi.

Deși sunt departe de țară, urmăresc foarte atent evenimentele. Pur și simplu nu știu pe cine să mai cred: media este influențată de apartenențele politice ale patronilor lor. Unele fac propagandă fără nici cea mai mică rușine, altele mai pe ascuns.

Singura parte bună a acestei lupte de gherilă este că acești prădători ajung să se mai elimine între ei, din când în când. Măcar atât.

Câteva observații ca să ne lămurim cu cine să ținem, cine ne dorim să ne ronțăie mai bine oscioarele:

PDL, în frunte cu Traian Băsescu, a condus țara exact cum dorește să o facă USL acum: după propriul plac. Singura diferență a fost că atunci nu avea cine să se mai opună, președintele fiind chiar Traian Băsescu. Asta își dorește și USL: președintele și guvernul său pentru a face totul după bunul plac. Singurele deosebiri sunt: foamea presei pentru scandal și lăcomia incontrolabilă a celor ajunși recent la putere.

Toate partiduțele „de companie” din alianța cu PDL, au trecut în cealaltă tabără. Se pare că de la 23 august 1944, tot întoarcem armele după cum bate vântul victoriei…

Problema majoră pe care o văd eu este dezinformarea. Ponta zice: Băsescu ne trimite legile înapoi, e rău! Băsescu zice (probabil): legea avantajează pe X,Y,Z sau e neconstituțională. Întrebarea mea este: pe cine să credem? Și de ce? De ce l-am crede pe Băse sau de ce l-am crede pe Copy-Ponta? Noi, oamenii de rând cu alte activități decât juridice, politice, nu avem cum să știm adevărul, singura metodă de a măsura cine are dreptate în general fiind nivelul de trai.

Din punct de vedere al nivelului de trai, totuși ar trebui să fim recunoscători celor portocalii că nu am ajuns nici ca Grecia și nici ca Spania. Au furat și au pus borduri însă nu am ajuns o țară a extremelor: nu am participat în mare măsură la războaie, am fost săraci însă se putea și mai rău și nici lupte de stradă nu am ajuns să avem.

Cred că singurul principiu după care ar trebui să ne ghidăm ar fi acela că este bine ca în orice familie (și în cele mai mari, la nivel de țară) să existe mai multe păreri independente și chiar ideologii diferite. Chiar dacă este greu, familia se va situa mereu undeva cel puțin la mijloc, dacă nu mai sus de medie.

Și încă ceva referitor la plagiatul lui Ponta: Mă mir că nu ne-am regăsit cu toții în acest comportament tipic românesc: scopul scuză mijloacele. Și nu-mi spuneți că nu v-ați îmbrâncit niciodată după un loc în autobuz, că nu ați plagiat și voi în lucrările voastre de diplomă/atestat/doctorat, că nu ați mers fără bilet sau că nu ați dat din coate pe la reducerile din magazine. Ce contează ce zice lumea despre mine, important e ca eu să-mi fac treaba.

Leave a Reply



Switch to our mobile site