May 09

Prima evadare 2011

Tag: CiclismTeodor Mincu @ 11:20

Preludiul:

Verific bicicleta, totul este ok. Resetez vitezometrul, mă uit iar la ea. Meditez. Ea mă va duce mâine, pe ploaie, pe vânt, prin pădure și pe câmp, pe șosea și prin noroi. Va fi o simbioză, vom trăi aventura împreună.

Sunt agitat, aproape că am emoții în legătură cu tura de mâine. Vor fi 10km până la Academia de Poliție și apoi 56km de traseu accidentat. Va fi mult, va fi greu. Nu știu dacă voi reuși să termin cursa, mai ales că afară vor fi maxim 12 grade și va ploua. Adevărul e că de mic copil visez la o aventură prin noroaie.

Pregătirile sunt făcute, rucsacul cu piese de schimb, apă și haine a fost făcut.

Sper ca mâine, când voi continua această postare să am lângă mine tricoul primit la finalul cursei.

Concluziile de a 2a zi (fără tricou lângă mine, deși am înțeles că primeau și cei care nu au terminat cursa):

Începutul a fost interesant, singura problemă era că la intrarea în pădure era foarte aglomerat (fiind foarte aproape de start) și era o îmbulzeală pe poteci de aprox. 3 bicilete pe metru pătrat. Terenul era foarte noroios, un lucru bun de altfel (urma să constat) pentru că nu se prindea pe roți. În rest bălți, înghesuială și tot tacâmul.

Partea cea mai grea a urmat după, când am ajuns pe un câmp unde terenul era semi-ud și se prindea pe roți. Se prindea în așa hal încât nu numai că nu puteai merge pe bicicletă, ci nu mai puteai nici măcar să o împingi. Dacă vroiai să o iei în spate, pe lângă greutatea ei (în cazul meu destul de mare, bicicleta fiind de 21′) mai cărai și câteva kg bune de noroi.

După km 14 au început abandonările.

Eu am zis că probabil voi mai împinge la bicicletă pentru câțiva km, urmând ca apoi să fie ok terenul. Fals. Am împins până la checkpoint 8, de unde mai erau 24 de km din câte am înțeles (cred că erau mai puțini totuși).

Per total: Organizarea mi s-a părut bună, au avut grijă de noi pe traseu, ne-au transportat cu autobuze, au avut mâncare și corturi încălzite la finish. Mai mult de atât nu știu ce să ceri. Însă vremea a fost extrem de nefavorabilă.

Am pus și cele 2,3 poze pe care am reușit să le fac înainte de a mă înnămoli total și de a-mi pierde cheful de orice.

Mai jos un filmuleț ce sintetizează mai bine întreaga cursă.

(probabil o să revin și cu poze făcute de organizatori, în care apar și eu)

4 comentarii to “Prima evadare 2011”

  1. adriana says:

    In “marea evadare “sa inteleg ca a fost chiar dificil.Prin noroaie, apa si frig trebuie sa fii pregatit sufleteste macar, sa-i poti face fata, sa nu devina un cosmar.
    Ma bucur de participarea ta si chiar daca nu ai primit tricoul galben la sosire,sper ca ai trait momente de satisfactie.

  2. pui-de-dac says:

    “de unde mai erau 24 de km din câte am înțeles”

    Daca asa stau lucrurile, una dintre cele 2 sunt foarte proaste:
    1. alegerea traseului pentru un eveniment ciclistic
    SAU
    2. numele evenimentului si targetul, trebuia sa se numeasca “Sisif e cu noi, hai sa caram! – editia Glodul Pana la Genunchi”, si sa se adreseze muncitorilor cu ziua care sunt obisnuiti cu caratul sacului in spinare.

  3. O nouă tură prin București » Teodor Mincu: Jurnal de călătorie says:

    […] seara, am simțit nevoia de o dezmorțire pe bicicletă. A fost prima ieșire după marea aventură. Atât bicicleta, cât și eu parcă eram atrofiați. Mai ales că se întâmpla în ziua în care […]

  4. Team Expert Bike Fest » Teodor Mincu: Jurnal de călătorie says:

    […] Din păcate am găsit numai o poză ambiguă în care aș putea fi eu. Când ești printre ultimii, fotografii deja sunt plictisiți sau au cardurile pline de poze și nu prea mai apari pe nicăieri. Așa am pățit și la Prima Evadare. […]

Leave a Reply



Switch to our mobile site