Piatra Craiului

Vine ciobanul și zice să rămânem la el la stână (o stână de vară, cu acoperișul perforat pentru a se elimina ușor aburul și fumul de la producția de lactate). Evident că nu aveau electricitate în stână și acolo mai erau alți doi ciobani care curățau un lighean imens. Am zis că sunt la poarta iadului: În mijlocul munților, între lătratul câinilor, și intrarea într-o baracă de lemn unde doi ciobani curățau un butoi de metal la lumina unei lanterne! Ce imagine.. Peste o vale în stânga se vedea cabana Curmătura cu lumină la 2 ferestre ca niște ochișori, iar noi eram aici cu ciobanii și lanterna!

Primim niște mămăligă cu zer și după 20 minute culcarea. Eram în prima cameră cum intri (un fel de bucătărie). Cealaltă cameră avea și o „izolație” realizată cu un fel de celofan. În cealaltă cameră bezna era și mai accentuată, semămând cu un fund de grotă. Acolo dormeau ciobanii. Noi, două cupluri, ne-am culcat pe o bancă lipită de peretele comun cu cocina porcului :)) care a grohăit toată noaptea.

Tot în acestă cameră era făcut un jar care ne mai încălzea puțin, însă jarul era într-o copaie în pământ care avea funcția de aragaz pentru ceaunul imens în care fierbeau produse lactate sau mămăligă. Când să mai pună Mircea un lemn pe foc, se aude din negura camerei: „Bă! Nu mai pune lemne că ne trebuie mâine dimineață!” Ok, ne-am liniștit. Înveliți într-o plapumă veche și o șubă pe care nu ne-am fi dorit să le vedem la lumina zilei am încercat să adormim.

Mă trezesc după un timp, fericit că am dormit și că în scurt timp vom pleca. Întreb: cât este ceasul? Răspunsul a fost fatal: 22.30 :)) Dormisem 30 de minute și aveam un față o noaptea albă de toată frumusețea, în compania porcului vecin, a câinilor ce hălăduiau pe lângă stângă, a măgarului legat la mai mulți metri de stână (săracul) și a clopotelor oilor.

A fost o noapte cu vânt, nu se putea sta afară. La un moment dat măgarul a început să fie super agitat, au început să latre câinii, porcu și el își aducea contribuția în peretele meu de lemn. Ne-am gândit, încărcați deodată de adrenalină: „lupii!”. Iese ciobanu se uită, nimic. Nici un lup.

La ora 5 se aude: ”Bă, Gheorge! Hai!” și atunci ciobanii au plecat la muls de oi, sau ce treburi aveau ei. Peste circa o oră am adormit și noi. Când m-am trezit am văzut cât de „perforată” era acea cameră a stânii, în special probabil, pentru a elimina ușor fumul și aburul.

În alte 5 ore am ajuns în Măgura, pe cealaltă parte a muntelui față de Plaiul Foii, de unde am luat un taxi și ne-am dus la pensiunea unde eram cazați.

Acum îmi amintesc și povestesc amuzându-mă, însă atunci nu am avut aceeași stare de spiri :)

Din păcate multe astfel de locuri le descoperim numai la televizor, din comoditate. Vă îndemn astfel să Redescoperiți România întâi și apoi să aruncați banii prin străinătățuri!

Page 2 of 2 | Previous page

3 comments on this post.
  1. pui-de-dac:

    Bad decisions make good stories :)

  2. Satul Măgura (Piatra Craiului) – un colț de paradis » Teodor Mincu: Jurnal de călătorie:

    […] dată am remarcat peisajul zonei la finalul peripeției pe care v-am povestit-o deja. Atunci, ca și acum, mi s-a părut un rai pământesc. După cum […]

  3. Jepii Mici – Cabana Caraiman – Crucea Eroilor – Babele » Teodor Mincu: Jurnal de călătorie:

    […] aventura din Piatra Craiului mi-am spus că nu poate fi ceva cu mult mai dificil și am plecat într-o miercuri, pentru a evita […]

Leave a comment