Dec 19

Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu

Tag: ..in diverseTeodor Mincu @ 00:11

Pe vremea când eram învăţăcel la liceu şi trebuia să dau examenul de bacalaureat am citit opera lui Camil Petrescu “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”. Este cartea ce a avut cel mai mare impact asupra mea, în perioada aceea. Este vorba despre un roman de dragoste îmbinat cu un roman de război..zic eu..care nu sunt specialist şi nici nu am căutat pe wikipedia..pur şi simplu asta cred..Au trecut şase sau şapte ani, sau poate chiar opt ani de când am citit această carte. În cel de-al doilea volum (partea cu războiul) unul dintre capitole se numeşte: “Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu”. Capitolul cuprinde relatarea intâmplărilor cu intensitate maximă din prima linie, din punctul de vedere al unui soldat obişnuit, cred că am citit acest capitol, într-un timp extrem de scurt, pentru că am intrat în pielea personajului şi pur şi simplu am absorbit fiecare moment trăit pe acel front şi relatat în carte..Mai rău de atât nu se putea într-o scenă de război…mai aproape de moarte..parcă stând la masă cu moartea şi negociându-ţi moartea cu toate puterile..

Nu ştiu cum sunt alţii, însă atunci când păţesc o nenorocire..pe care nici celui mai mare duşman nu ai dori să i se întâmple..pur şi simplu nu pot exprima ceea ce simt..nu pot scoate afară din adâncul sufletului cuvinte sau gesturi care să exprime suferinţa creată..Pur şi simplu neputinţa de a repara lucrurile îmi generează o stare ciudată..Am impresia că toate cuvintele sunt seci…lipsite de sens..îmi trebuie mai mult pentru a exprima..gesturile nici atât nu mă ajută…Dacă deschid gura pentru a pronunţa ceva simt cum în câteva cuvinte mi se face un gol în stomac şi îmi vine să vărs tot amarul din interior..simt că nu mai pot controla ce-mi iese pe gură..şi atunci tac.. Tac şi îndur în linişte..şi încerc să-mi găsesc totuşi nişte unelte care să contureze ceea ce simt..şi atunci îmi aduc aminte…Toţi camarazii de război se transformă în cei implicaţi alături de mine în nenorocire, de obicei familia..pentru că asemenea nenorociri..de o asemenea intensitate..se leagă de familie..altfel nu ar avea asemenea intensitate…altfel nu ar fi nenorociri..şi atunci îmi vine să zic cuvintele de mai sus…

În data de 22 August 2006 ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu..şi din nou..acum pe 17 Decembrie 2008 ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu..

Oare noi cu ce am greşit..?

un comentariu to “Ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu”

  1. the friend says:

    “Astăzi ştim că nu putem să facem nimic împotriva morţii, dar că trebuie să facem totul în favoarea speranţei. Şi că nu există fericire de care să-ţi aminteşti fără tristeţe…” (Octavian Paler, Autoportret într-o oglindă spartă)

Leave a Reply



Switch to our mobile site