May 28

„La Broaște” – Cursa MTB XCO la Căldărușani

Tag: CiclismTeodor Mincu @ 09:50

coverDe când am dobândit independență totală în deplasare, orice ieșire la iarbă verde, drumeție, pedalat, etc. s-a făcut pe direcția Nord, începând cu DN1/A3. Pur și simplu nu am văzut pădurea din cauza copacilor și aici mă refer la împrejurimile Bucureștiului. Dacă vrem să petrecem timp în natură, mărginimea Bucureștiului este destul de generoasă însă trebuie să trecem peste sindromul Valea Prahovei :) și să ne uităm în jur. Pe Google Maps.

M-am înscris la cursa din Pădurea Căldărușani pentru a parcurge un traseu nou însă foarte importantă a fost și poziționarea sa: la aproximativ 40km de București, pe direcția N-E, prin localitatea Ștefănești. În drum spre locație am retrăit amintirile drumurilor văratice, străjuite de plopi și cu o singură bandă pe sens.

Atmosfera la start a fost una foarte plăcută. Muzica din boxe și forfota de biciclete scoase la antrenament îți generează o mică emoție în stomac, așa ca înaintea unei lucrări de control. Binențeles că emoțiile mele nu țineau de locul pe care urma să-l ocup pe podium ci mai mult de îndeplinirea obiectivului principal (același la fiecare cursă de altfel) și anume să termin cursa sănătos, cu toate organele și membrele intacte. Ca la o cursă de Formula 1, lângă mașinile personale au loc ultimele reglaje iar eroii zilei sunt costumați adecvat.

Mi-a plăcut foarte mult cum a fost organizat evenimentul. Oamenii nu ne-au forțat mâna să ne ridicăm pachetul în zilele dinaintea cursei, parcările au fost mari și generoase, au pus la dispoziție un self-service, alimentare cu apă și alimente pe traseu, marcajul foarte bun, totul ok.

Iată și câteva imagini de pe traseu:

Cursa mea a fost de tip XCO, ceea ce înseamnă că faci mai multe ture ale aceluiași traseu. Aici au fost 2 ture. XCM, de exemplu, înseamnă traseu de o singură tură.

Ca și traseu, mie mi s-a părut că a fost mai mult prin pădure decât prin câmp, fapt care m-a ajutat pentru că din nou nu am reușit să mă dau cu cremă de soare (promit că este ultima dată). Deși a fost o zi foarte caldă, nu m-am simțit epuizat decât la final și asta din vina mea pentru că mi-am pus ambiția să nu fac nicio oprire la punctele de alimentare (unde anii trecuți opream și stăteam ca la picnic). Terenul în mare parte a fost pe drumuri forestiere însă de multe ori se subția până la nivel de „single-track”. Spre final au fost și câteva văi mai abrupte care (cu puțin curaj) te făceau să te simți ca în roller coaster. Am bifat și animale: 2 porci domestici și un pui de porc mistreț. Am mai bifat 2 treceri printr-un râuleț, mușcături de țânțari și noroi cât să crească inima în eroi însă nu chinuitoare.

Trăgând linie, pot spune că a fost o cursă reușită, captivantă, practică (lângă București), bine organizată și foarte plăcută. Sigur voi mai participa și anii viitori.

*sursa cover foto

Leave a Reply



Switch to our mobile site