Jan 27

Dilemele micului filantrop

Tag: ..in diverseTeodor Mincu @ 08:09

tpm_blog_header1
Există mulți oameni săraci, există mulți oameni bolnavi, există mulți tineri care vor să bea și ei o bere ca băieții, există. Și atunci ajungi să te întrebi pe cine să ajuți mai întâi?

Îl vei ajuta pe cel care are „norocul” ca un ONG să-i difuzeze cauza la știrile de la ora 19.00 ?
Îl vei ajuta pe cel pentru care 3 formații organizează un concert caritabil?
Îl vei ajuta pe cel pentru care s-a făcut o cauză pe Facebook?
Îl vei ajuta pe unul dintre cei mulți despre care nici tu nu știi, dar ești sigur că există în mod cert undeva?

Și în ce măsură…? Cât dai pentru o cauză, cât dai pentru alta?

Mă întrebam…cam ce trebuie să facă un om aflat în nevoie (boală, simplă sărăcie, pană de cauciuc) pentru a declanșa acel declic necesar fiecăruia dintre noi pentru a ne pune oasele în mișcare și a-l ajuta cu un ban, cu o ciorbă caldă sau orice altceva?

Cred că răspunsul îl vom regăsi în nivelul de frică pe care poate să-l inducă fiecare caz în subconștientul nostru.
Cu cât un caz este mai asemănător cu viața noastră de zi cu zi cu atât suntem mai predispuși să ajutăm pentru că ni se proiectează imediat în minte că putem fi noi sau cineva drag nouă în locul acelei persoane. Astfel nivelul de afecțiune crește enorm dar mai există și argumentul reciprocității: dacă dai și ajungi în nevoie, ai mai multe șanse să fii și tu ajutat (de oameni sau alte forțe independente).

Dacă persoana în nevoie este cunoscută pentru noi, acest lucru amplifică sentimentul de frică din subconștient. Empatia și donația cresc și ele proporțional.

Sunt lucruri normale până la urmă însă atunci când suntem în măsură să donăm, cum știm cine are cea mai mare nevoie de banii noștri? Sau dăm niște SMS-uri și nu ne pasă mai mult? Decât nimic, mai bine și așa.

Personal, în momentul în care am rezolvat problema de mai sus și am donat pentru cineva, am dobândit un sentiment de apropiere față de acea persoană. Am simțit că astfel am intrat în echipa ei, care luptă pentru supraviețuire. Asta durează cam 5 minute, până termin de făcut donația și mă iau cu alte treburi.

Însă după o perioadă nedefinită de timp și după ce mi-am scos de mult timp evenimentul din cap, aflu cum s-a terminat.

Sentimentul de bucurie și starea de bine pe care o generează victoria echipei reprezintă răsplata pentru donația făcută. Din păcate există și cealaltă situație, în care echipa pierde și simți că pierzi un membru (mai îndepărtat) din familie.

Leave a Reply



Switch to our mobile site