Jul 05
Deşertăciunea absolută
Zilele astea am prins câteva minute pe National Geographic un documentar despre planete şi sistemul nostru solar.
Era un domn care spunea că în viitorul îndepărtat, Soarele îşi va mări dimensiunile şi primele 4 planete Mercurs, Venus, Terra şi Marte vor fi mistuite, poate chiar asimilate de Soare. Rasa umană va dispărea sau se va muta pe un satelit al lui Saturn, etc.
În ambele situaţii, un lucru este evident: Cantitatea de informaţie / energie umană se va decima. Deci chiar dacă o parte din oameni, că nu cred că vor putea toţi, vor migra pe o altă planetă, nimic nu va mai fi la fel. Se va schimba tot sistemul de valori, va fi o altă viaţă. Iar dacă nu va pleca nimeni..vor muri cu toţii.
Îţi dai seama în faţa unui astfel de scenariu, toate personalităţile umane istorice, toate realizările, însuşi Hitler, se reduc la dimensiunea unei bacterii, ca şi importanţă. Tot efortul lui Ahile de a rămâne în istorie va fi zădărnicit. Atâtea cărţi, atâta valoare culturală strânsă de întreaga lume, va dispărea (chiar şi manelele), fără ca nimeni vreodată (şi aici mă refer pur şi simplu la eternitate, într-un context ştiinţitic deci) să ştie de aceste realizări. Napoleon va fi uitat, Roma la fel..nu mai zic de Războaiele Mondiale şi eroii lor.
Deşi consider că istoria este adversara tradiţională a timpului ce îţi poate oferi răsplata supremă pentru o viaţă atât de scurtă, iat-o şi pe ea dezarmată în faţa unui astfel de scenariu.
Aceste scenarii te fac poate mai egoist şi te trimit cu gândul la “Carpe Diem !”