Jul 09

Cu bicicleta la munte, ediția 5-6 iulie 2014

Tag: CiclismTeodor Mincu @ 10:36

bici-la-munte
Sâmbăta trecută am plecat pentru a doua oară cu bicicleta la Sinaia, împreună cu caravana ProSport. De data aceasta vremea a fost excelentă. Am avut Soare mult dar și cer variabil fapt pentru care epuizarea a fost mai lentă :)

Într-un cadru mai intim, în jur de 80 de persoane, am plecat din București la ora 09.00 de la Carrefour Colloseum (situat într-un fel de zonă comercială asemănătoare cu cea din Băneasa, situată pe șoseaua Chitilei).

Viteza de croazieră a fost undeva la 20-22km/h sub viteza medie de croazieră a unei biciclete de șosea deoarece nu toți participanții au pedalat pe cursiere și în plus, am avut colegi de drum de toate vârstele.

În expediția aceasta pot spune că am cunoscut cel mai mare număr colegi de drum. Oamenii au fost mai relaxați ca altă dată, oricine era binevenit în orice grup de discuție.

Spre diferență de anul trecut când am participat cu un MTB, anul acesta am participat cu noua mea cursieră iar diferența s-a simțit destul de mult. Dacă mi-a fost mult mai ușor să țin ritmul cu plutonul, la urcare mi-a fost mai dificil decât anul trecut. Asta deoarece MTB-ul are pinioanele mai mari și foile mai mici, raport ce ajută mai mult la cățărare însă nu și la viteză. La mine asta s-a tradus prin necesitatea realizării unei opriri pentru odihnă, după care am reușit să ajung la Cota 1000.

A urmat coborârea spre Sinaia, pe care am resimțit-o ca pe un duș rece, deși vremea a fost frumoasă. De la Cota 1000, drumul coboară în serpentine spre Sinaia, prin pădure, ceea ce duce la o temperatură un pic mai scăzută și care „adunată” cu un corp încins și echipament umed se poate traduce în duș rece.

Am fost cazați la Hotel New Montana. Unul dintre cele mai bune de pe Valea Prahovei, dacă mă întrebați. Camerele sunt superbe, paturile moi, mocheta moale în cameră iar atât la cină cât și la micul dejun mâncarea a fost excelentă. Unul dintre factorii care contează atunci când aleg această expediție, este acest hotel.

Întoarcerea am început-o cu o mică urcare (tot ce coborâsem sâmbătă) pe care am suportat-o ușor pentru că eram odihnit iar soarele încă nu făcea pe nebunul. A urmat o coborâre minunată de peste 20km în care dacă mi-aș fi pus ambiția nu aș fi dat nici măcar o pedală. Am trecut prin Moroieni în ambele sensuri, fără neplăceri majore, cum am avut anul trecut când m-au alergat câțiva câini :)

După ce panta s-a aplatizat, lucrurile au început să fie un pic plictisitoare. Soarele ne ardea iar noi pedalam prin câmpie, prin diverse sate. Mă și gândeam că la dus parcă nu a fost plictisul așa de mare însă alta este starea de spirit când te întorci acasă dintr-o excursie: apare dorul de familie, apar grijile de zi cu zi, vrei să ajungi repede ca să mai apuci să faci câte ceva, și tot așa.

În afară de faptul că m-am pierdut prin Târgoviște pentru că am luat-o înaintea caravanei și m-am ținut după niște băieți care mergeau la Pitești, alte evenimente neplăcute nu au avut loc pentru mine.

În ceea ce mă privește, organizarea a fost excelentă, așa cum s-a întâmplat la toate expedițiile de acest gen cu ProSport.

bici-la-munte-3

Să vedem ce va fi la toamnă..

Leave a Reply



Switch to our mobile site