May 27

Cu bicicleta la mare – ediția 2013

Tag: CiclismTeodor Mincu @ 09:04

La NăvodariS-a întâmplat în week-endul din perioada 27-28 aprilie 2013. Așa cum sunt obișnuit, m-am înscris la această expediție doar dintr-un exces de ambiție și entuziasm, în aceeași manieră în care m-am înscris la multe concursuri de MTB.

Pregătiri:
1. Băutură energizantă. Am cumpărat o cutie cu energizant sub formă de praf, de la Isostar. Am avut norocul să găsesc cu o seară înainte la Mega Image.
2. Anvelope și camere cu 25% mai subțiri decât cele de munte. „Slick”-uri. Sunt bune pentru o pedalare mai ușoară și teoretic viteză sporită.
3. Potbagaj metalic + o curea veche pentru a putea lega bagajul de portbagaj. Uitați de orice cabluri elastice sau frânghii, curelele de piele sunt perfecte pentru a lega lucrurile de portbagaj pentru că nu trebuie să faci nod și au mai multe opțiuni ca și lungime. Se desfac ușor și se adaptează la dimensiunile bagajului.

Prima zi
Vine și dimineața plecării.
Merg să iau murgul din garaj însă acesta mă aștepta cu pană la roata din față….Să-mi pice fața când am văzut.. Cred că am exagerat cu presiunea din roți cu o seară înainte și atunci camera a cedat. Schimb camera, rămân doar cu o cameră de rezervă și plec la drum cu o întârziere de 30 de minute.

Cu alte peripeții pe la metrou, ajung chiar în momentul plecării, la LIDL Titan.

300 de oameni plecăm cu destinația Slobozia fiind acompaniați de poliție, Soare și bună dispoziție. Toate bune și frumoase.

În formație de pluton, ieșim pe lângă intrarea pe autostradă. Pe măsură ce parcurgem kilometrii, Soarele urcă pe cer și își face simțită prezența. Noroc că mi-am dat cu cremă de soare :). Trecem prin sate, glumim, râdem, lumea are un tonus bun. Prima oprire pentru alimentare are loc la aproximativ 60-70km la un han părăsit. Acolo ne reîncărcăm bateriile cu batoane de ciocolată, banane, portocale, lămâi și multă apă. Cam acesta a fost meniul în ambele zile, la toate opririle de alimentare.

În prima parte a zilei, fiind și temperatura moderată, pedalatul a fost o plăcere. Pur și simplu am făcut ciclo-turism. Pedalam undeva la 23km/h fără efort mare și admiram satele și viața țăranului român :)

Tot în prima zi mi-am adus aminte de copilărie când treceam prin cele două sate cu nume de femei, de unde părinții mei cumpărau tot felul de legume: Florica și Ileana. Apoi ajungem în Ștefănești și Lehliu.

Opririle pentru alimentare au început să fie mai dese deja: apă la fiecare aprox. 20km iar „mâncare” la aproximativ 40km.

lamare2

După ce am pedalat pe lângă calea ferată, alt loc care mi-a rămas întipărit bine în minte de când eram mic, am ajuns și la faimoasa intersecție de la Drajna, un fel de Dealul Negru al Ialomiței. Desigur că noi am continuat cu batoane de ciocolată și lămâi, nu ne-am atins de mici. Între Drajna și Slobozia a fost un pasaj mirific pentru mine. Cred că vântul a bătut din spate sau am avut eu un surplus de energie că am reușit să pedalez cu până la 40km/h. Asta după ce am făcut o spălătură cu pesticid de la un tractor ce tocmai stropea câmpul :)

Din Slobozia, am mers în Amara pe care am găsit-o exact cum mi-o imagineam: Stațiune balneară comunistă, abandonată, parțial reabilitată. Lacul nu am mai ajuns să-l vizite pentru că eram deja foarte obosit. Deși nu aș închiria o cameră la acel hotel pentru o seară romantică, mâncarea a fost neașteptat de bună. Vă dați seama că gradul de ocupație vineri seara era probabil 0.5%, sâmbătă seara probabil 100%, duminică 0%.

Pe la ora 22.00 s-a dat stingerea.

A doua zi
Am plecat pe la ora 09.00, cu un tonus foarte bun și cu inima strânsă un pic deoarece știam ce va urma: zona de dealuri de după Hărșova.

Primii 20km au fost excelenți: răcoare, drum frumos, glume, râsete, etc.

Apoi a început nebunia: deal după deal până la mare. Soarele și-a făcut datoria și a dus temperatura undeva peste 30 de grade iar pentru fiecare dintre noi, fiecare deal era o nouă provocare.

Totuși organizatorii au făcut opriri dese pentru hidratare, odihnă și hrănire, fapt ce ne-a ajutat să răzbatem mai ușor.

Ultima oprire importantă a fost în localitatea Kogălniceanu, unde ne-am strâns ca să ajungem cu toții cât de cât deodată.

Pentru mine de acolo a urmat calvarul deoarece am pus rucsacul pe portbagaj și astfel aveam acces mai greu la apă iar de oprit foarte greu îmi vine să o fac numai pentru niște apă. Astfel am reușit să mă deshidratez destul de rău și să nu pot savura finalul excursiei care a avut loc în Năvodari (deși cred că eram deja în Mamaia) la El Comandante, pe plajă.

Concluzii
A fost o excursie frumoasă pentru cei cărora le place să depună un efort ceva mai mare. Recomand cu mare căldură utilizarea unei biciclete de șosea. Traseul este anost pe o distanță destul de mare, au fost zone grele de câmp unde erai tu și soarele care te bătea în cap însă a fost și o vale pe care am coborât-o cu aproape 60km/h.
Organizarea a fost excelentă, nu s-a ținut de bani, au fost din belșug de toate: apă, ciocolată, citrice. Camera a fost acceptabilă, pachetul de start bogat și totul pentru o taxă de numai 200 lei.

Mai multe imagini găsiți și pe pagina de facebook a evenimentului.

un comentariu to “Cu bicicleta la mare – ediția 2013”

  1. Prima Evadare – ediția 2013 » Teodor Mincu: Jurnal de călătorie says:

    […] întoarcere, după ce mi-am testat puterile pe șosea, m-am întors pe DN1 însumând încă […]

Leave a Reply



Switch to our mobile site