Teodor Mincu: Jurnal de călătorie

Piatra Craiului este una dintre bijuteriile Munților Carpați, situată în apropierea orașului Brașov. Frumusețea acestor munți este dată în particular de zona lor stâncoasă ce ne oferă peisaje excepționale atât când privim de la bază spre vârf, cât și invers, creasta Pietrei Craiului fiind un traseu celebru în lumea iubitorilor de munte.

Visam la acest traseu încă dinaintea ultimei pățanii din acești munți, pe care v-am povestit-o aici.

Cu o echipă bine antrenată, plec la drum pentru a parcurge secțiunea nordică a crestei Pietrei Craiului, mai exact între Vf. Turnul Pietrei Craiului și Vf. La Om. Este cea mai spectaculoasă parte a crestei.

Traseul este acesta

Iar poza am luat-o de aici

Lăsăm mașina la baza muntelui, la Fântâna lui Botorog, de unde începem urcarea spre Cabana Curmătura, primul loc de pauză, acest segment de 2h30m fiind numai de încâlzire :) Pentru mine în acest an toate ieșirile la munte au fost însoțite de ceață sau ploaie. Și de această dată ceața ne-a ținut de răcoare cam 80% din traseu, ceea ce a fost până la urmă o întâmplare fericită deoarece am reușit să economisim multă apă iar în ultimii 20% de traseu am văzut peisaje cât și pentru restul de 80%.

După ce am plecat de la Curmătura, am mai mers puțin și am ajuns la relieful stâncos. Stâncile și cablurile de asigurare din Valea Jepilor sunt mici copii față de ce am întâlnit aici. Pe lângă gradul mai ridicat de dificultate în escaladare, prăpastiile aici sunt necruțătoare. Dar pentru asta am venit. Să tragem de lanțuri și să admirăm minunățiile naturii :)

Primul punct de satisfacție a fost când am ajuns la primul vârf din creastă, cel de la Vf. Turnul Pietrei Craiului. Deși înnorat, peisajele au început să ne recompenseze efortul. De acolo înainte, până la Vf. La Om, cu mici ieșiri de pe creasta în propriu-zisă, tot traseul este o înșiruire de urcâri și coborâri. Urcări și coborâri de vâfuri de munte, mai line sau mai abrupte, mai mult sau mai puțin periculoase.

Deși urcatul este o activitate destul de grea, pe creastă uneori coborâtul este o problemă mai mare. Asta din mai multe motive printre care instabilitatea pietrelor pe care călcăm dar și unghiul/punctul de privire al traseului atunci când avem o coborâre mai dificilă, cum ar fi cele realizate cu fața la stâncă. Am făcut această precizare pentru a evidenția faptul că deși numărul de coborâri este egal cu cel de urcâri, pe creastă efortul este aproape același.

În această excursie am mai avut o premieră și anume prima mea noapte dormită într-un cort. Dormită este mult spus însă aceasta a fost intenția. Datorită specificului de creastă al locurilor unde se putea așeza un cort, am dormit pe un sol foarte rigid încercând să-mi fac culcuș între 4 bolovani. Vremea a fost amabilă cu noi până la apusul soarelui, după care a venit frigulețul. Dar nu exagerat. Singura mea frică a fost de animale, deși pe creastă sunt doar capre negre. Desigur, din fotoliu pare hilar însă acolo chiar nu eram pregătit emoțional să dau la propriu nas în nas nici măcar cu o capră neagră. Pe la ora 4 a început să bată un vânt năprasnic încât am crezut că decolez cu tot cu cort însă ce să zic, creierul meu a considerat că atunci a fost momentul perfect să adorm.

A doua zi vremea a fost frumoasă, a bătut puțin vântul cât să ne răcorească însă per ansamblu a fost mai cald ca în prima zi.

Am coborât pe la Refugiul Grind, apoi am trecut prin poiana La Table, am trecut prin Cheile Pisicii, Prăpăstiile Zărneștilor și apoi am ajuns la mașină.

Chiar dacă nu am dormit prea mult în cort, chiar dacă a fost un traseu solicitant (13h ziua 1, 6h ziua 2), chiar dacă m-au durut toate încheieturile, pentru mine a fost o experiență unică ce mi-a umplut sufletul cu munte pentru multă vreme.