Conul lipsei de soluții

De fiecare dată când avem o problemă, în principiu avem și o plajă de soluții. Cu cât mai mare, cu atât mai bine. De multe ori, fie nu avem soluții, fie plaja disponibilă de soluții este nesatisfăcătoare și atunci apare stresul. Apar gândurile întrebătoare: ce să fac, cum să fac. Problema este că soluția se lasă așteptată și orișicât ți-ai bate capul nu găsești o soluție satisfăcătoare.

Până aici nimic anormal. Fiecare a experimentat acest sentiment.

Ceea ce mă agasează foarte tare este că de multe ori soluția este lângă noi. Este ca o umbră ce stă la dispoziția noastră și ne urmărește o anumită perioadă de timp. Noi suntem prinși într-un con al gândirii cu datele pe care le avem și involuntar căutăm soluții în acel con. Unii au noroc de a fi salvați de câte un apropiat printr-un sfat, însă ce te faci când cei de lângă tine nu te pot ajuta cu un sfat direct? Sapi în continuare în conul tău de gândire. Sapi, sapi, sapi până când te-mpiedici și cazi în afara conului, unde găsești soluția din „umbră”, care a fost mereu lângă tine însă ai fost blocat în căutarea soluției într-un cumul limitat de informații. Și uite așa realizezi că ai pierdut timp, te-ai stresat, ai pierdut și alte lucruri adiacente, când soluția era lângă tine întotdeauna dar parcă într-o altă dimensiune. Într-o lume paralelă parcă.

Acum, că ai descoperit soluția, simți cum ai scăpat de bolovanul ăla greu din spinare și ești ușor ca un fulg.

Lecția? Ascultă cu inima deschisă sfaturile tuturor apropiaților și ia în considerare orice tip de soluție. Dar orice tip, chiar și pe acela pentru care nu ai fi optat în mod obișnuit :)

Leave a comment