Certitudine: trebuie să fim sociabili

Aseară am luat o lecție importantă despre importanța de a fi sociabil. De fapt mai luasem lecția însă abia aseară mi-a intrat în cap bine de tot.

Eu sunt genul de om care nu se bagă aiurea-n seamă. Dacă nu am ceva de spus sau de aflat, stau cuminte în banca mea. Este un comportament corect și demn, care impune un respect în societate. Totuși, de multe ori ai nevoie de mai mult decât respect de la cel cu care ai de-a face. Ai nevoie de bunăvoință! O regulă de bun simț spune că nu ai dreptul la mai mult decât oferi de la persoana cu care interacționezi. Astfel, dacă ești corect și respectuos cu el, atunci în mod normal îți va întoarce gestul. Însă numai atât: corectitudine și respect. Cât ai „plătit”, atât „primești”. Ce ar fi dacă ai primi o „bonificație”, un gest suplimentar de bunăvoință însoțit de un zâmbet călduros? Cred că ar fi bine, însă nu o vei primi dacă, la rândul tău, nu o oferi. Un om rece și tăcut nu inspiră nici zâmbet, nici căldură, nimic. Înspiră: respect. Îmi dai respect, îți returnez respect și atât.

Lecția am luat-o aseară de la stimabila, care este o persoană foarte călduroasă ce știe să socializeze foarte bine. Pur și simplu persoanele cu care intră în contact armonizează și vibrează împreună cu ea. Discută tot felul de lucruri, iar la sfârșitul interacțiunii totul rămâne ca o întâmplare veselă și armonioasă. Aseară a avut loc o nouă „reprezentație” de acest gen, care m-a convins: trebuie să fiu și eu așa, chiar dacă mai forțat la început. Trebuie să mă deprind cu acest comportament sociabil.

A fost un moment de genul: Trebuie să învăț să fac acest lucru, pentru că mă va ajuta mult în viață. De multe ori gândim așa „Fuck it, nu pot (nu-mi place) să fac asta, dacă am de pierdut asta e.”. Eh, în situația asta nu merge. It’s a must!

Leave a comment