Luni (11.07), după concursul Surmont, împreună cu Alex, am făcut o tură mai serioasă. Este vorba despre traseul Sf. Gheorghe (jud. Covasna) – Bixad – Lacul Sf. Ana și retur.
Traseul este foarte pitoresc. Începe într-o zonă deluroasă, până în localitatea Bixad, unde trebuie făcut dreapta pentru a ajunge la lacul Sf. Ana. Până în Bixad drumul este foarte bun (este drum național), însă foarte circulat de tir-uri. Am trăit niște momente de neuitat când tir-urile de tot soiul ne claxonau și ne depășeau în viteză. Citește în continuare..
Aș putea să vă povestesc plictisitor despre un week-end ploios pe care l-am petrecut în Brașov. Însă mai interesant ar fi să vă arăt ceva interesant de la Hanul Dâmbu Morii, unde ne-am cazat (Pe DN1, în Timișul de Jos/Sus).
Ineditul l-am găsit în baie, unde am avut parte de facilități pe care nu le-am văzut nici la Intercontinental-ul din Budapesta: Citește în continuare..
Acum 2 ani de zile am pornit cu mic, cu mare să petrecem un week-end în Piatra Craiului.
Nimeni nu și-a închipuit în ce se va transforma.
De mai mulți ani de zile am tot ascultat povești despre creasta din Piatra Craiului. Am văzut poze magnifice din acel loc mângâiat de nori și parcă privilegiat. Creasta nu este un loc de parcurs pentru „paltonari”, „pantofari” sau cum le zice „montaniarzilor” în blugi și pantofi. Acolo este un loc unde numai iubitorii adevărați de munte merg, unde nu găsești gunoaie sau resturi de la grătare încercuite cu cărămizi arse sau pietre de rău.
Sărbătorile de Paște din 2011 le-am sărbătorit într-o mini-vacanță la Budapesta, unde, pentru a doua oară în acest an, am dormit cu Dunărea sub geam.
Având în vedere că este a doua vizită aici, nu a fost o vizită de turiști maniaci dispuși să se epuizeze în încercarea de a vizita cât mai multe obiective turistice, mai mult sau mai puțin importante.
Prima zi a fost de fapt o incursiune în Bucureștiul anilor 2015, când centrul vechi/turistic nu va mai fi limitat la 3-4 străzi, plin de străduțe în șantier și aurolaci. An în care probabil centrul vechi va fi în totalitate finalizat, și chiar și împrejurimile vor avea un aspect mai îngrijit. Aici se numește Pesta, mai concret Vaci utca (omoloaga lui Lipscani :) ), centrul turistic/vechi al părții noi a orașului Budapesta, plin de altfel cu terase, piețe volante, statuete, porumbei, turiști, artiști stradali și restaurante.
Dacă vrei să pleci din București pentru weekend cu mașina și să nu stai o zi întreagă în mașină, nu ai foarte multe opțiuni. Am decis pentru weekend-ul ăsta să mergem spre singura destinație nevizitată încă și accesibilă rutier din București. Este vorba despre defileul Dunării din Banat, zona Cazanelor (Mari și Mici) și, am vrut eu dar infrastructura nu ne-a permis, excursie (auto) până la intrarea Dunării în România.
Sâmbăta trecută, prima zi de weekend din primăvară, am decis să facem o plimbare pentru a mai schimba aerul de București.
Am plecat spre Pitești pentru că nu am vrut să ne încolonăm pe DN1 și nici pe DN1a, iar spre mare o să avem timp la vară să facem naveta. Așa că am plecat pe cea mai pitorească autostradă a noastră, care încă funcționează în mod decent, nu cum exagerează presa.
Ajunși la Pitești am avut de ales din 2 variante:
1. Râmnicu Vâlcea – Căciulata
2. Curtea de Argeș – Vidraru Citește în continuare..
Ce-a de-a treia sesiune de ski din sezonul curent a fost tot la Predeal, în compania Alexandrei.
A fost o zi perfectă. Am mai făcut eu referiri la zile perfecte tot cu ocazia practicării acestui sport de iarnă. O să inființez chiar și o categorie, pentru ocaziile viitoare.
Vremea a fost destul de rece, cu câțiva fulgi de zăpadă pe alocuri, însă zăpada de pe pârtie foarte bună. Cu ocazia asta am fost și la un service de ski-uri și mi-am ascuțit canturile skiurilor (operațiune pe care nu o consideram decât un moft) și asta a făcut diferența. Pur și simplu ski-urile au început să mă asculte. Viraje mai ferme, distanță de frânare mai scăzută. A meritat. Data viitoare o să văd ce e și cu ceruit-ul ski-urilor.
În rest, mi-a mai plăcut că pârtia a fost goală (așa cum e mereu în timpul săptămânii) și desigur nu a fost coadă la telescaun. Aș fi vrut să încerc și pârtia Cocoșul (mereu am avut ceva special cu acea pârtie), însă era închisă (la fel ca și data trecută, când pur și simplu nu mai avea zăpadă)
Sunt mândru că am tras în ruşi, însă şi ei mi-au lăsat semne..
Ce caută fraţii români la graniţa dintre Ucraina şi Moldova?
Da, am vizitat o parte din Republica Moldova şi o foarte mică parte din Ucraina, oraşul-staţiune Odessa.
O excursie în Republica Moldova reprezintă mai mult decât o vacanţă, reprezintă o incursiune în istoria şi tradiţiile românilor de peste Prut. Nu vei găsi prea multe magazine glossy, nu vei vedea pe străzi prea multe fiţe şi nici monumente arhitectonice deosebite. Vei întâlni însă o limbă românească mai veche, neinvadată de neologisme, vei întâlni oameni calzi, oameni mândrii că sunt români, oameni ce se mândresc cu valorile lor naţionale şi nu aleargă, încă, după aparenţe occidentale.
Sportul naţional în Republica Moldova este producţia de vin. Am fost la Mileştii Mici şi la Purcari. Mileştii Mici deţine recordul mondial (!) pentru cea mai întinsă galerie subterană de depozitare a vinului (52km de tunel, folosiţi la prelucrarea (mai mult depozitarea în butoaie imense) a vinului.
La Purcari este o renumită fabrică de vinuri, recunoscută pe plan internaţional, pentru cele 2 mărci de vin: Roşu de Purcari şi Negru de Purcari. Dacă vii aici, poţi face turul fabricii şi degusta până la 10 feluri de vinuri. De asemenea vei fi iniţiat şi în arta de a degusta un vin.
Noi am intrat pe la Ungheni, vama Sculeni, şi am ieşit prin Vama Leuşeni, la întoarcere. Vama Leuşeni este cea recomandată (aici şi drumul este foarte bun) să o utilizezi dacă vrei să mergi în Rep. Moldova.
Am mai fost în vizită la Odessa, unde “plaja” la Marea Neagră m-a dezamăgit..era un fel de bâlci..Acum recunosc că nu am parcurs toată plaja, poate în altă parte era mai ok. Centrul oraşului însă este superb, la un moment dat am ajuns la Starea Civilă, unde era plin de limuzine şi mirese :)
Mie această excursie mi-a acoperit foarte multe lipsuri în ceea ce priveşte traiul “românilor de peste Prut”, istoria lor, Transnistria, precum şi lipsuri din industria vinului.
Merită văzută şi Odessa, nu îţi trebuie nici un fel de viză.
Luni (11.07), după concursul Surmont, împreună cu Alex, am făcut o tură mai serioasă. Este vorba despre traseul Sf. Gheorghe (jud. Covasna) – Bixad – Lacul Sf. Ana și retur.
