Suntem la trecerea dintre ani. E momentul în care părăsim caietul cu marginile tocite, cu desene pe corperți, pagini rupte, început cu scris frumos și terminat cu un scris în grabă, obosit, plin de mâzgălituri.
Dar este totodată momentul în care începem un nou caiet. Un caiet care miroase a celuloză, nescris, cu marginile perfecte. Un caiet în care se va așterne lupta fiecăruia pentru o viață mai bună, mai prosperă, mai fericită. Toate acestea de plan personal sau profesional.
Citește în continuare..
Mâine vine un an nou. Cu ceva timp în urmă simțeam acest lucru mai intens în jurul datei de 15 septembrie. Dar…vreme trece, vreme vine și m-am aliniat ciclului de an calendaristic.
Privind înapoi…
Citește în continuare..
Oricâtă supărare ne produc întârzierile trenurilor și condițiile mizere de călătorie pe anumite rute, CFR-ul rămâne un simbol al copilăriei și studenției noastre. În tren am cunoscut romantismul, undeva în clasa a V-a. Tot acolo, cu concursul unui domn cu chipiu albastru și perforator, am fost inițiat în tainele șpăgii. După un revelion din facultate, m-am întors de la Bușteni înghesuit lângă ușa, într-un personal plin ochi. Dar eram cu gașca și nu mai conta nimic :)
Trenul a fost mereu eroul care mă ducea prin păduri, tunele și văi strâmte și secrete pe unde șoseaua nu ajungea. Apoi, la destinație, mă uitam cu mândrie la roțile garniturilor și la piesa cea mai importantă: locomotiva ce gâfâia ca un armăsar nerăbdător să pornească iar la drum. Deliciul momentului în care, aflat într-o curbă, pe geam se putea vedea tot trenul era cireașa de pe tort.
Citește în continuare..
În spatele Palatului Victoria, pe una dintre străduțele „aristocrate” ale Bucureștiului, situat într-o vilă cochetă, găsim Muzeul Hărților și Cărții Vechi, al patrulea muzeu din lume ca mărime de acest gen. Deși nu pare imens, acesta este un muzeu dedicat hărților (sunt și câteva cărți vechi), hărți în mare parte donate de familia Năstase.
Muzeul a luat ființă în aprilie 2003 (guvernarea Năstase) într-o vilă ce ar fi găzduit înainte o ambasadă a unei țări Orientul Apropiat.
Citește în continuare..
Gata, vreau să ies din categoria celor ce nu-și vizitează obiectivele turistice din localitatea de reședință. Așa sunt oamenii, nu știu să aprecieze ce au pe lângă ei. Am decis să încep această schimbare cu Palatul Parlamentului (și fără legătură cu 1 Mai muncitoresc). Și am fost să-l vizitez. Și a fost interesant, grandios și frumos. Un lucru cu care ne putem mândri, oricât de mare simbol al comunismului ar fi el.
Citește în continuare..
În week-end m-am jucat puțin cu post-producția video.
Ingrediente:
1. Filmare prin București pe traseul: Colentina – Drumul Taberei, via Piața Romană
2. Câteva melodii drage mie
3. O alună de creativitate :D
Citește în continuare..
Astăzi Natalia Alexandra și-a început aventura vieții.
Aș vrea să pot descrie senzațiile/emoțiile unice pe care le-am trăit astăzi însă pur și simplu nu am termen de comparație.
Cele mai intense emoții trăite în această sarcină au fost:
1. Momentul când am aflat că Andreea este însărcinată
2. Momentul când am văzut-o prima dată pe Natalia în camera de neonatologie.
Citește în continuare..
Luna de miere ne-am petrecut-o în insula Mallorca. Una dintre insulele Baleare ce aparțin Spaniei și situate în vestul Mării Mediterane.
„Luna” care a fost de fapt săptămâna de miere, s-a defășurat ca un concediu de vară tipic pentru gusturile noastre. Adică: stat la un hotel de peste 3 stele, cu 1-2 mese incluse, cu marea lângă noi și cu lucruri interesante de văzut. Acel tip de concediu în care lenevești pe plajă sau la piscină și atunci când te plictisești ai ceva de vizitat în împrejurimi.
Citește în continuare..
Am ajuns cu serialul în punctul culminant: la ziua cea mare. A fost și va fi una dintre cele mai feicite zile din viața mea. A fost o zi perfectă, cu multe evenimente plăcute și interesante și în același timp o zi în care au lipsit surprizele neplăcute.
Am să povestesc în cele ce urmează cum s-au desfășurat lucrurile pentru mine, ca mire.
Citește în continuare..
