Suntem la trecerea dintre ani. E momentul în care părăsim caietul cu marginile tocite, cu desene pe corperți, pagini rupte, început cu scris frumos și terminat cu un scris în grabă, obosit, plin de mâzgălituri.
Dar este totodată momentul în care începem un nou caiet. Un caiet care miroase a celuloză, nescris, cu marginile perfecte. Un caiet în care se va așterne lupta fiecăruia pentru o viață mai bună, mai prosperă, mai fericită. Toate acestea de plan personal sau profesional.
Citește în continuare..
La ora 08.00, după un mic dejun al campionilor, plecăm în cea de-a treia zi a expediției noastre. Destinația: Parcul Natural Domogled – Valea Cernei.
Am plecat din Băile Herculane, în sus pe Valea Cernei. Decorul este impresionant, mai ales dimineața când nu sunt mașini în trafic sau alți turiști care să aglomereze toate locurile în care se poate admira peisajul.
După câțiva kilometri ajungem la Lacul de acumulare Prisaca. Mai mergem puțin și facem stânga la primul pod peste Cerna.
Citește în continuare..
Introducere
Pasiunea pentru munte și aventură m-a împins la cea de-a treia aventură de off-road din acest an. Soft Off-road sau Cross-country mai exact deoarece de fiecare dată am încercat muntele cu un Duster 4×4.
Despre toate aventurile mele de acest gen puteți citi aici.
Această „ediție” a adus o noutate și anume partea de 2×2. În fiecare zi am urcat cu mașina cât ne-a permis muntele iar apoi am continuat traseul pe jos, în stil 2×2. Pe alocuri am revenit la 4×4 dar nu motorizat ci dabușilea.
Ziua 1: Parcul Natural Buila – Vânturarița. Vizită la Schiturile Pahomie și Pătrunsa
Buila – Vânturarița este un parc natural mai puțin cunoscut, situat în apropiere de Râmnicu Vâlcea. Pentru a ajunge în parc se merge spre Băile Olănești și se face stânga la Valea Cheii spre satul Cheia. Dacă nu aveți Google Maps, pe drum sunt două indicatoare spre Schiturile Pahomie și Pătrunsa. Ambele schituri fiind de călugări.
Cu scopul de a ne aventura cât mai mult în inima naturii dar ținând cont și de programul întregii zile, ne-am aventurat cu Duster-ul pe drumul forestier ce urcă spre schituri.
Citește în continuare..
A doua aventură 4×4 și prima în sezon de vară a avut loc weekend-ul trecut când am vrut să încercăm muntele cu iarba cu o Dacia Duster.
Prima destinație a fost Lacul Vulturilor, un mic lac periglaciar aflat pe raza județului Buzău. Lacul se află într-o zonă mai puțin cunoscută din Munții Siriului. Eu am auzit accidental de el (de pe facebook, bine-nțeles) și de atunci nu mi l-am mai scos din cap.
Este un lac micuț și cochet, aflat în gol alpin, la înălțimea de 1420 metri.
Există două variante de acces către el: unul dinspre Crasna (jud. Buzău) și altul dinspre Vălenii de Munte. Noi am plecat cu gândul de a urca prin Vălenii de Munte și a coborî spre Crasna.
Citește în continuare..
Doresc să încep cu precizarea că, la fel ca 95% din susținătorii actuali ai Simonei și eu sunt unul de conjunctură. Nu știam prea multe lucruri despre ea înainte să acceadă în top 10 mondial.
Multă lume se aventurează să ne judece despre faptul că vorbim despre Simona acum când este celebră, fără să o fi susținut și în prealabil. Au și ei dreptatea lor însă hai să ne imaginăm cum ar fi fost ca lumea să ignore această performanță, nu am fi fost atunci judecați ca fiind niște „ignoranți”?
Citește în continuare..
Știu că risc să intru într-un subiect delicat însă înțelegerea „problemei” maghiarilor din România este numai o chestiune ce ține de maturitatea fiecăruia dintre noi.
Teoremă: Toți cei care au o ură față de maghiarii (sau orice altă minoritate națională) din România, fie nu sunt oameni cu mintea coaptă fie caută numai scandal.
Demonstrație:
Pentru a demonstra cele de mai sus, caut originea acestei „probleme”.
Citește în continuare..
Nu știu cine a lansat acest slogan însă la urechile mele a ajuns odată cu finalizarea Pasajului Basarab.
Bucureștiul nu a fost niciodată un oraș turistic precum alte capitale europene. Pentru mulți a fost un loc bun de făcut bani și cam atât. Nici bucureștenii și nici cei din provincie nu au avut admirație față de oraș. Desigur, ce poți admira odată ce dacă vii cu trenul, primul lucru pe care îl vezi este mizeria de la Gara de Nord?
Citește în continuare..
După câteva zile de relaxare prin Sibiu în urma lui Geiger, ne-am întors spre casă cu o escală în Piatra Craiului.
Am poposit la cea mai primitoare pensiune la care m-am cazat până acum, Casa Dobre. Pe lângă poziționarea deosebită, familia Dobre este o gazdă deosebit de călduroasă și primitoare, iar pe lângă aceste calități ceea ce încă mai simt și acum este mirosul de curat/proaspăt din întreaga pensiune, inclusiv din cameră. Parcă este o permanentă primăvară acolo. La cină am mâncat un bulz excelent, făcut din ingrediente de producție locală.
Citește în continuare..
După tura de la Valea Doftanei, am plecat la mare. Mai precis la Neptun.
Dacă omitem lacul neîngrijit de nimeni și pizzeriile foarte proaste la limita dintre Neptun și Jupiter, precum și bolovanii din apa mării, lucrurile au fost ok.
Ne-am cazat la Vilele Soarelui, unde am găsit un confort sporit și camere foarte curate, la prețuri foarte cumsecade.
În ultima zi, am vrut să vizitez stațiunile Neptun și Olimp să văd ce n-am văzut până acum.
Iată și rezultatele:
Citește în continuare..
Continui seria postărilor legate de ținuturile pierdute ale României. Astăzi: Nordul Bucovinei și Ținutul Herța.
Bucovina este un ținut istoric românesc, ea făcând parte din Țara de Sus a Ținutului Moldovei, până în anul 1774.
În anul 1775, teritoriul a fost anexat de Imperiul Habsburgic și a primit numele de Bucovina (numele provine din cuvântul slav pentru fag (“buk”), astfel termenul “Bucovina” se poate traduce prin “Țara fagilor”).
Citește în continuare..
