Teodor Mincu: Jurnal de călătorie

Am remarcat prezenţa motivului cu Flori de măr în foarte multe dintre cântecele româneşti.

Am găsit aici:
Iris cu Felicia Filip – Flori de măr (cred că aşa se numeşte melodia, dar mă mai documentez)

Ştefan Hruşcă – Flori de măr (are şi el o colindă cu acest nume)

Şi în mod sigur mai sunt, posibil să fie ceva şi pe la Phoenix, dar nu sunt sigur încă. Studiez şi completez.

Uneori te bucur că eşti român, te bucur de viaţă. Iată melodia care m-a indus în această stare :)

Stefan Hrusca – Marut, margaritar

Astăzi am mers la concertul “Cei ce ne-au dat nume” al formaţiei Phoenix.

Spectacolul a avut 2 părţi, şi anume prima parte dedicată zilei de 1 Decembrie şi a doua parte ce a conţinut melodiile clasice Phoenix.

Ce-a de-a doua parte a spectacolului a fost una previzibilă: lumea în picioare, cântând alături de artişti, furtuni de aplauze, într-un cuvânt extaz pentru fanii formaţiei.

Prima parte însă a fost mai specială…
Prima parte a fost un mix de muzică şi imagini. Muzica preponderent instrumentală (incluzând şi fantastica “Ciocârlia”) a fost mixată cu un spectacol de imagini proiectate pe peretele din spatele artiştilor. Imagini specifice româneşti de la sate. Cruci, case ţărăneşti, oameni îmbrăcaţi în port popular, peisaje cu căpiţe de fân, viaţa românească, pur şi simplu viaţa “celor ce ne-au dat nume“.
De asemenea prima parte a fost acompaniată şi de vocile angelice ale corului Acapella.

Este deosebit de greu să transpui în scris ce a fost acolo..
Pentru mine a fost mai mult decât un spectacol, pur şi simplu m-a făcut să mă gândesc la cât de frumoasă este tradiţia românească. M-a făcut să mă gândesc să omul este cel mai important pe lumea asta, pentru că tot ce este frumos în jurul nostru şi nu este creat de natură, este creat de om. Spectacolul din seara asta a fost creat de o echipă de oameni deosebiţi. Câtă valoare a dat concertului toboşarul Ovidiu Lipan Ţăndărică ? dar chitaristul Nicu Covaci ? Eu zic că peste 90%, deci iată ce au făcut 2 oameni, fiecare în felul lui şi în acelaşi timp unic în lume şi timp.

Astfel lecţia pe care am învăţat-o în seara asta a fost că omul este de nepreţuit. Dacă pierzi omul, nu-l mai poţi recupera..nici după 1 an, nici după 100.

De când cu plimbarea la Muzeul Satului de 1 Martie, mi-am propus să mă exprim şi arta manuală.

Iată că a venit şi prima ocazie, Paştele. Aşa că împreună cu puiul de dac ne-am apucat să vopsim şi să pictăm ouă.. Da, să le pictăm aşa ca la clasa I-a.

Deci STAGE 1: Vopsirea clasică a ouălelor, iată câteva poze.
Tehnologie: Fierberea apei, disiparea căldurii borcanului cu apă fiartă prin lamelă de cuţit, lingura chinezească.
Urmează pozele:

STAGE 2: Pictarea ouălelor, definirea unei lumi a ouălelor ce prinde viaţă în bucătăria din căsuţă :)
Poze:

Personajul Câştigător al serii, şeful de trib:
Viermele indian

Parcă aşa suna o vorbă..

Când am fost la Muzeul Satului, de 1 Martie am fost impresionat (plăcut) de ideea de mărţişoare făcute de mâna celor ce le vindeau. Aveau un farmec deosebit.
Zilele trecute am umblat prin cutiile cu obiecte din copilărie şi am descoperit nişte “obiecte de artă” făcute de mine.
Astfel veţi vedea în poze aşa:
1. Brăţări făcute din noduri..erau foarte populare când eram eu la liceu..cls a IXa
2. Covoraş făcut la gherghef..da mi-a plăcut fff mult să fac covoraşe
3. Piesa de rezistenţă: cutie de şah/table
La cutia de table, puteam face şi piesele de şah, dintr-o coadă de mătură, dar le-am tăiat strâmb şi am renunţat la ele. Iar piesele de şah..sunt farmecul ansamblului, cumpărate de la mare, din Mamaia, unde ştim cu toţii clasicele bazare cu astfel de obiecte de artizanat.

Frumoase amintiri..Vă las să le savuraţi şi voi:

Vreme de primăvară, tocmai bună de ieşit din peştera de hibernare.
Dar…ajuns la faţa locului am constatat că nu sunt singurul care gândeşte astfel, şi am dat de o coadă de vreo 10-15m, dar a mers repede.

Scăldat de raze de Soare şi Amor am tras şi nişte poze, iată câteva dintre ele:

Mai multe poze pe blogul meu foto

Păreri?

Dă play şi citeşte mai jos:

Atunci când cu adevărat doreşti să creezi ceva, nu este foarte uşor să faci acest lucru. Poţi face artă din orice, de la măturat, la vândut de bomboane, la pictură, muzică şi altele.
Poţi face artă prin ceea ce scrii pe blog, prin fotografie, prin orice.
În primă instanţă vei obţine un ceva. Ce ai făcut? Am făcut ceva. Ceva poate face oricine, foarte uşor. Ceva-ul este baza unei creaţii.
Un ceva poate rămâne un simplu ceva mediocru sau poate fi o creaţie artistică.

Pentru a fi o creaţie artistică acel ceva analizat, trebuie pur şi simplu să prindă viaţă. Să aibe un schelet logic, să exprime ceva, să ducă undeva, într-o stare de spirit anume, destinaţia ta spirituală dorită de artist.
Dacă destinaţia este cea dorită, atunci opera este desăvârşită, indiferent de valoarea ei. Dacă nu este destinaţia dorită, fie este un fiasco, fie..”se nimereşte” un ceva bun. Dar artistul nu va fi mulţumit de munca sa, pentru că nu a reuşit să ducă auditoriul acolo unde şi-a dorit în momentul creaţiei.

Dă stop la melodie, şi ascultă cu atenţie primele 30 de secunde, observi creaţia artistică realizată la chitară ? Cum prinde viaţă cu fiecare secundă? Cum vorbeşte?

Salutare,

Oaspeţi mari, oaspeţi viteji, oaspeţii din alte vremuri…

Salutaţi haiducii:

1. Zdob şi Zdub – Doina Haiducului

2. Vali Sterian – Amintiri cu Haiducii

Anul acesta, am “sărbătorit” Crăciunul, de nevoie, într-un mod aparte..a fost un Crăciun trist şi gol pentru mine..nu am avut în casă nici măcar o ramură de brad..Am văzut altă latură a Crăciunului…din altă perspectivă..una lipsită de colinde, de vise şi de căldura unei familii fericite..
În altă ordine de idei, am ieşit cu un prieten să ne plimbăm şi să facem poze (este vorba de Teo..pentru cine nu ştie..). Am decis împreună să ne hotărâm fiecare care este poza cea mai valoroasă a şedinţei foto de ieri.. Eu vloi adăuga mai jos câteva dintre pozele mele cele mai bune..Dacă aveţi chef şi timp aştept părerile voastre la secţiunea de comentarii:

1. Vată de zahăr

2. Kilometrul 0 – Zona liberă de neocomunism

Pentru mai multe poze, din aceeaşi serie, click aici

The primary benefit of not planning is that failure will then come as a complete surprise rather than being preceded by periods of worry and depression

Mi se pare genial..