May 17 2011

Dedublarea #2 – Succesul

Tag: Filozofie neînţeleasăTeodor Mincu @ 09:50

Ce se întâmplă cu noi în momentul în care realizăm ceva foarte de succes ?

Am observat la diverse persoane de succes că în momentul în care rezultatele muncii lor au atins un succes deosebit, pe plan național sau internațional, apare o dedublare în sensul că roadele muncii lor devin entitatea admirată și nu ei, autorii.

Citește în continuare..


Apr 19 2011

Idealuri.Vise.

Tag: Filozofie neînţeleasăTeodor Mincu @ 08:20

Mereu mi-au plăcut oamenii cu vise și idealuri. Dacă nu ai un vis pentru care să lupți în viață, atunci fie ești un om simplu, născut ca să moară, fie nu știi ce vrei de la viață și trăiești plictisit și haotic.

Personal am remarcat că majoritatea viselor de până acum mi le-am îndeplinit cu o întârziere în timp. Aparent nu sună bine, însă dacă stau puțin să mă gândesc lucrurile pot fi văzute altfel. Poate că nu am fost un bun planificator sau poate mereu mi-am dorit prea mult. Atunci când lupți pentru PREA MULT, ai toate șansele să nu câștigi lupta, însă dacă ești aproape de PREA MULT atunci sigur obții MULT.

Citește în continuare..


Dec 21 2010

Maxim

Tag: Filozofie neînţeleasăTeodor Mincu @ 00:27

Cititorii acestui blog probabil s-au obişnuit cu liantul postărilor din cadrul acestui blog: Pentru ce trăim, ce este fericirea absolută ?

Astăzi cred că am descoperit motivul pentru care merită trăit. În mod ciudat şi în acelaşi timp natural, acest moment este extrem de scurt şi extrem de intens din viaţa noastră.

Este acel moment nemaintâlnit din viaţa ta, ce te va face să te simţi extrem de fericit. Este acel moment în care toată energia din jurul tău va fi îndreptată spre binele tău, este acel moment de perfecţiune.

Dacă acest moment se repetă sistematic, atunci te vei obişnui cu el iar data viitoare nu vei mai simţi aceeaşi satisfacţie ca prima dată, ci te vei gândi la o satisfacţie mai mare. În unele cazuri satisfacţia mai mare nu mai vine şi astfel pierdem cel mai important moment al vieţii noastre.


Sep 19 2010

Depinde dacă te gândești.

Tag: Filozofie neînţeleasăTeodor Mincu @ 21:23

Mă cutremur de câte ori mă gândesc cât de relativ este totul în funcție de modul nostru de gândire. În viața de zi cu zi lucrurile se întâmplă. Te-ai gândit vreun moment că acum undeva în lume se întâmplă o crimă? un viol? un prim sărut ? se naște un copil? o domnișoară a zis ”DA!” ? Nu prea, pentru că tu ai problemele tale, viața ta de zi cu zi. Însă aceste evenimente se întâmplă, vrei nu vrei. Ce ar fi dacă ai conștientiza toate acele evenimente negative care se petrec chiar acum ? Un viol, o moarte, vestea unui cancer, etc? Te-ai întrista..Te-ai închide în casă și ai asculta Paraziții, BUG Mafia, etc. Însă dacă te-ai gândi că se întâmplă un eveniment frumos? O naștere, o nuntă, premiul I, etc? Poate ai da de milă 1 leu, ai ajuta o băbuță să treacă strada. Ai fi mai optimist și poate ți-ai trăi viața mai bine, ai duce o floare prietenei, etc. Asta dacă te-ai gândi..pozitiv, să zicem.

Acum, particularizând..

Să zicem că ești la volan, și calci un câine cu mașina (nu, este doar un exemplu!). Câinele moare.. Te vei simți probabil vinovat..ai fi trist, etc. Dar dacă nu te-ai mai gândi la acest eveniment ?..


Sep 15 2010

Influențăm

Tag: Filozofie neînţeleasăTeodor Mincu @ 22:52

O mare parte din viața mi-o trăiesc în 2 culori. Valori și acțiuni din viața mea pot îmbraca de multe ori doar 2 culori. Asta pentru că nu cred că merită efortul culorile intermediare. Când ești la școală nu consider că merită să lupți pentru un 8, ci numai pentru un 10. Așa cum într-o competiție nu pot concura pentru locul 2, ci doar pentru 1. Dacă știu că nu am nici o șansă la locul 1, atunci nu mai concurez deloc. Este o ideologie care de multe ori pică, nu este corectă. Este o ideologie la care nu pot renunța. Așa sunt eu construit.

Acum că am terminat blatul, să trecem la straturile superioare ale prăjiturii.
Conform teoriei celor 2 culori, celor 2 cifre (0 și 1), consider că în viață trebuie să faci ceva cu adevărat impresionant (un 1, sau culoarea negru) pentru a face diferența, pentru a-i influența pe cei din jur, pentru a le schimba viețile (în bine). Astfel de multe ori dezaprob încercările unor persoane de a face un BUZZ (gen cauza pe facebook), sau petitii online. Cine să le asculte/citească în România, în situația actuală (și în general) ? Cine are timp de agonia unui anonim? Cine are timp să-mi citească mie blogul? Cine are timp să semneze o petiție online și cine să facă ceva în privința ei? NIMENI (aparent). Asta înseamnă alb. ZERO.

Totuși, teoria pică. Eu consider că toate aceste prostiuțe ne influențează pe fiecare, ne influențează viața de zi cu zi. Ne influențează sufletește, unele. Jurnaliștii, bloggerii, prietenii de pe facebook nu sunt degeaba. Libertatea de exprimare de fapt nu este degeaba, deși individual aportul anonimilor este foarte mic, dar însumat reprezintă un mare și puternic întreg: gândirea liberă. Într-adevăr persoanele publice influențează mai mult, dar asta nu înseamnă că tu nu ești influențat de ce ai citit aici pe blog. Ești influențat, pozitiv sau negativ. Singura diferență este măsura.


Sep 15 2010

Despre onestitate

Tag: Filozofie neînţeleasăTeodor Mincu @ 19:17

Să fii onest în ziua de astăzi este un lux pe care cu greu ți-l permiți. În schimb onestitatea poate fi privită și ca un business cu tine însuți, cu ROI (return of investment) foarte mare. Atât de mare încât te copleșește într-un mod plăcut și foarte subtil. Prin a fi onest înțeleg a nu lua ceea ce nu ți se cuvine, a nu minți în general oamenii, a fi corect întotdeauna în tot ce implică bani, a fi un bun cetățean când ieși pe stradă. De multe ori pentru a fi bun este de ajuns să nu fii rău, să nu fii egoist sau individualist.

Onestitatea este o investiție pe termen lung. Profitul nu-l vei vedea mâine, însă profitul te va ajunge din urmă ca valurile mării în momentul în care ai uitat de el și de investiția inițială și pur și simplu faci parte din el.

În general cel mai dificil, însă și cel mai eficient, mod de a motiva oamenii este prin voința lor. Dacă ei își doresc un lucru, atunci nu mai este necesar ca tu să îi convingi să facă acel lucru. Ei îl vor face din convingerea proprie (totuși tu trebuie să exerciți un fel de educație asupra lor pentru a-i aduce în această stare)

Astfel dacă ești un tip care arată celor din jur că nu dorește să îi păcălească, să le facă greutăți, să prospere nemeritat de pe urma lor, le arăți onestitate. Iar reacția va fi similară. Ei nu vor putea concentra energie negativă în direcția ta pentru că instinctual nu este normal. Tu nu ești dușmanul lor.

Astfel, generalizând, dacă reușești să fii onest cu cei din jur, ei îți vor răspunde automat cu aceeași monedă. În acel moment vei simți că societatea te respectă. Acesta este un sentiment care îți generează o stare continuă de bine, de gândire pozitivă și creatoare.


Aug 31 2010

Eu şi cu mine

Tag: Filozofie neînţeleasăTeodor Mincu @ 01:21

Unul şi acelaşi şi totuşi atât de departe.

Într-adevăr sună ca într-o banală poveste de dragoste, însă personajele din povestea mea sunt cele 2 euri ce se întâlnesc atât de rar şi discută în linişte despre ce a mai făcut fiecare.

Intermezzo 1.
Aş vrea să-ţi aduci aminte când a fost ultima dată când ai văzut stelele de pe cer ? Ele sunt mereu acolo, însă cine are timp să le admire ?

Intermezzo 2.
Fă-mi o favoare: Adu-ţi aminte când ai stat ultima oară să te gândeşti la ce ai mai făcut în ultima perioadă, şi ce planuri generale ai pentru viitor, în absenţa oricări surse de perturbaţie externă ?

La mine din păcate, ambele răspunsuri sunt triste şi le pot rosti într-un singur glas: “Cu mult timp în urmă!

Şi astăzi, când m-am reîntâlnit cu mine pe strada circulată intens de evenimentele şi grijile zilnice, am făcut-o nu ca un exerciţiu ci din întâmplarea numită lipsă de somn. Şi uite aşa am stat noi şi am povestit şi ne-am dat seama că ne era dor unul de altul şi că este foarte bine ca din când în când, să ne deconectăm de orice sursă externă de bruiaj şi să mai stăm la taclale, ca pe vremuri când plictiseala ne unea destinele cu o frecvenţă năucitoare.


Aug 17 2010

Despre frică

Tag: Filozofie neînţeleasăTeodor Mincu @ 23:47

Dacă stai să te gândeşti, în viaţă există o succesiune de momente dominate de frică, respectiv curaj.

Când îţi este frică de ceva anume ? Sau când anume eşti curajos într-o situaţie?

În faţa unui eveniment important, generator de adrenalină, oamenii se împart în 3 categorii:

1. Cei care gândesc logic, cântăresc ambele situaţii, cea de bine şi cea de rău şi sunt pregătiţi să treacă prin acel eveniment, poate mai puţin emoţionaţi

2. Cei care sunt luaţi pe sus de adrenalină, nu mai gândesc coerent şi frica a pus stăpânire pe ei, uneori o frică inexplicabilă.

3. Cei care nu gândesc prea mult de obicei, cei care nu sunt obişnuiţi să fie pregătiţi pentru ce e mai rău.

Eu consider că îţi este frică atunci când eşti în situaţia nr. 1, iar cazul negativ al evenimentului, dacă se întâmplă, te pune într-o situaţie în care nu eşti pregătit pentru o reacţie. Fie pierzi mult, fie nu ştii ce să faci în continuare. De multe ori frica îţi umbreşte şi modul de gândire.

O luptă se câştigă atunci când eşti curajos, adică atunci când eşti dispus să pierzi totul, respectiv atunci când ştii ce ai de făcut în cel mai rău caz. De obicei se întâmplă când deja ai mai fost “în iad”. Din păcate a fi dispus să pierzi totul, necesită o stare de spirit similară cu situaţia reală a pierderii.

A trece prin acel iad al pierderii, pentru a ajunge la acea stare de spirit, presupune o experienţă foarte neplăcută, pur şi simplu este ca şi cum ai fi pierdut, doar că încă nu s-a întâmplat în realitate. Şi atunci te întreb eu pe tine, ce farmec mai are victoria dacă tu ai simţit întâi gustul amar al înfrângerii ?


Jul 20 2010

Despre libertate şi oameni

Tag: Filozofie neînţeleasăTeodor Mincu @ 23:31

În ultima vreme am avut de a face cu un număr mai ridicat de persoane decât de obicei. Desigur, cu scop comercial. Ceea ce m-a surprins neplăcut este că fiecare persoană cu care am intrat în contact, nu ştia cum să mă jumulească mai mult, nu ştia cum să facă un ban în plus şi aşa mai departe. Aşa cum spuneam şi mai demult, şi nu este o noutate, trebuie să te gândeşti că ai de supravieţuit într-o junglă, pentru a nu fi călcat în picioare.

Mai cred că sufletul omului se aseamănă cu o bucată de fier. Dacă dai cu un ciocan într-o bucată de fier, aceasta se va îndoi. Atenţie însă, bucata de fier va suferi o deformare plastică, nu elastică..deci ea îndoită rămâne. Aşa cred că este şi cu sufletul omului, ia lovituri şi se îndoaie. Dacă nu ia prea multe, poate îşi revine. Dacă ia mai multe şi în continuu va apărea deformaţia plastică şi va purta numele de obişnuinţă.

Considerând cele 2 idei prezentate mai sus şi mixându-le, ajung la concluzia că anturajul în care trăieşti te formează, oricât ai fi tu de “om de treabă”. Dacă zilnic stai cu golani, golan ajungi, dacă zilnic ai de a face cu oameni cu care trebuie să te porţi dur, pentru a nu te jupui de bani, aşa te vei obişnui. Astfel se explică şi caracterul oamenilor ce lucrează în vânzări..Ei mereu vor să vândă ceva, şi aşa se obilşnuiesc să fie chiar şi în timpul lor liber.

Revin la ideea că totuşi poate sunt o persoană căruia nu-i place să trăiască zilnic cu barda în mână, pentru a-şi asigura un trai corect şi cinstit. În acest caz încep să-mi pun întrebarea unde este libertatea mea ca individ, dacă eu sunt forţat de societate să trăiesc după nişte reguli nescrise pe care nu le agreez ?

În ziua de astăzi consider ca pe o mare provocare încercarea de conservare a valorilor proprii în lupta pentru supravieţuire în societate.


Jun 16 2010

Nu privim unde trebuie

Tag: ..in diverse,Filozofie neînţeleasăTeodor Mincu @ 23:03

De foarte multe ori în viaţă nu priveşti unde trebuie cu sufletul. Cu alte cuvinte: “Nu apreciezi un lucru, decât după ce-l pierzi”.

Totuşi între prima frază şi acel dicton, există o diferenţă de nuanţă.

De mult ori în viaţă mi s-a întâmplat să apreciez lucrurile altuia, faptele unei persoane străine, iar ceea ce se întâmpla în jurul meu mi se părea normal. Astfel de multe ori am răsplătit faptele altora cu mult mai multă recunoştinţă, decât ale celor de lângă mine.

Cred că este momentul să analizăm mai bine ce se întâmplă la noi în ogradă şi să apreciem acele lucruri şi fapte ca şi cum ar fi făcute de un străin. Cred că am avea parte de mai multă fericire şi mai puţine dezamăgiri.


« Previous PageNext Page »


Switch to our mobile site