Jul 09 2010

“Sfârşitul Ceauşeştilor”, de Grigore Cartianu

Tag: CarteTeodor Mincu @ 00:57

După cum reiese şi din titlu, cartea tratează subiectul revoluţiei române din decembrie 1989, în special ultimele zile din viaţa tiranilor care au condus România în ultimii 24 de ani. De asemenea în primele capitole ne este prezentat şi contextul politic extern al acelei perioade, precum şi influenţa venită din partea URSS, în această “afacere”.

Bazându-se pe declaraţiile participanţilor la evenimente şi pe ajutorul istoricului Alex Mihai Stoenesc, Grigore Cartianu surprinde ultimele 3 zile aproape minut cu minut, din viaţa Ceauşeştilor.

Modul de adresare este jurnalistic, întâlnind un stil de relatare al acţiunilor alert şi uneori chiar exacerbat, pentru a transmite conştiinţei cititorului atmosfera apăsătoare a acelor zile.

Cartea nu este o lucrare ştiinţifică din punct de vedere istoric, ci o relatare în amănunt a “metabolismului” loviturii de stat din Decembrie 1989.

Eu consider că este o lucrare suficientă pentru cultura noastră generală, în ceea ce priveşte destinul dictatorilor, şi în acelaşi timp un punct de plecare pentru cei care doresc să studieze în amănunt întregul fenomen al loviturii de stat.


Jun 08 2010

“O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri” de Neagu Djuvara

Tag: CarteTeodor Mincu @ 00:16

O carte excelentă, necesară pentru o cunoaştere de bază a istoriei românilor din cele mai vechi timpuri şi până la instalarea regimului comunist.

Nu ştiu cum ai învăţat la istorie când erai clasa a VIII-a însă eu învăţam cât să iau o notă bună. Plus că manualul pe modelul comunist, nu-mi oferea decât prilejul învăţării pe de rost a paginii întregi de fapte istorice.

Cartea “O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri” este o recapitulare a manualului din clasa a VIII-a, cu diferenţa că aici faptele sunt prezentare într-un limbaj liber, palpitant, pasionant şi pe înţelesul tuturor. Personal aveam şi încă mai am lacune destul de mari în ceea ce priveşte istoria românilor, însă această carte mi-a pus la punct multe neclarităţi pentru care nu găseam niciodată timp pentru a le lămuri.

Având în vedere vârsta înaintată a autorului, multe dintre faptele relatate pe finalul cărţii sunt din viaţa acestuia, iar faptul că aceste elemente istorice sunt contemporane cu el îl fac să ne prezinte punctul său de vedere faţă de faptele istorice.

Aşa cum am mai spus, cartea te învaţă istorie într-un mod cu adevărat plăcut!

Iată şi 2 citate care consider că sunt pline de adevăr şi care mi-au plăcut enorm:

[..] speram că salvarea noastră va veni în 4-5 ani. Şi a venit după patruzeci şi cinci de ani! Aşa este istoria. Lucrează în lungă durată, iar destinele individuale sunt strivite fără milă[..]

Moştenirea cea mai tragică constă în faptul că acea jumătate de secol ne-a stricat sufletul.
Un regim în care minciuna a fost ridicată la rangul de metodăde guvernare, în care teroarea a dezvoltat laşitatea la cei mai mulţi şi eroismul imprudent la câţiva, în care delaţiunea a fost considerată virtute, în care furtul, nu numai din bunul statului dar şi din cel al vecinului, a sfârşit prin a apărea legitim din cauza privaţiunilor permanente şi a exemplului de înşelăciune venit de sus, un asemenea regim nu putea să nu lase urme profunde în mentalităţi şi comportamente


May 27 2010

“Don Quijote în Est” de Octavian Paler

Tag: CarteTeodor Mincu @ 21:22

O carte mai puţin filozofică, o carte publicată în anul 1994, la doar câţiva ani după Revoluţia din 1989.

Cartea are forma unui dialog dintre 2 prieteni (Autorul şi un vechi prieten al său, pe nume Andrei), un dialog interesant deoarece autorul îi reprezintă pe românii care au ales (sau au fost forţaţi) să rămână în România, în perioada comunistă, iar Andrei îi reprezintă pe acei români care au preferat să fugă în străinătate şi să ceară azil politic.

Viziunile sunt complet diferite, uneori ajungându-se la polemică.

Ca şi conţinut, “Dn Quijote în Est” ne prezintă viaţa românilor dinainte de revoluţie şi din perioada imediată de după revoluţie, văzută din perspectiva unui intelectual.


May 19 2010

“Regina Margot”, de Al. Dumas

Tag: CarteTeodor Mincu @ 21:48

“Regina Margot”, este un roman de dragoste, ce relatează întâmplări din viaţa familiei regale a Franţei, din perioada anilor 1572.

Este genul de carte, pe care o citeşti în doze de câte 50 de pagini, cu o viteză accelerată de suspansul acţiunii.

M-a surprins faptul că finalul nu era tocmai aşa cum m-aş fi aşteptat, un final tragic care ne arată însă că viaţa regilor nu este chiar uşoară şi simplă. Ei trebuie să păstreze multe aparenţe pentru a nu păta demnitatea istorică a regilor acestei ţări.

Ceea ce mi-a plăcut este afirmarea unei senzaţii pe care am avut-o de multe ori, însă nu mi-a fost confirmată de nimeni. Şi anume că atunci când cineva suferă cu adevărat după un anumit lucru sau în urma unei întâmplări, suferinţa sau tristeţea imediată este o comoară de nepreţuit a celui care suferă. O comoară de care nu trebuie să se atingă nimeni din exterior. Mai bine laşi omul în pace să sufere singur, decât să-l plictiseşti cu diverse încercări de a-l face să-i fie mai “uşor”


Apr 20 2010

“Pădurea Nebună”, de Zaharia Stancu

Tag: CarteTeodor Mincu @ 23:38

Pădurea nebună” este continuarea romanului “Desculţ“. Personajul principal, Darie, se întoarce din Italia, unde a ajuns cu prilejul celui de-al doilea război mondial.

Deşi nu am găsit nicăieri o confirmare, cred că ambele romane, atât “Desculţ”, cât şi “Pădurea nebună”, sunt romane autobiografice, Darie fiind de fapt autorul însuşi.

În “Pădurea nebună”, ne este relatată viaţa oraşului provincial românesc, mai concret este vorba de întâmplări din “Roşiorii de Vede” (Ruşii de Vede). Câteva capitole sunt dedicate unuia dintre capitolele mai speciale din viaţa lui Darie, şi anume o vară petrecută ca slugă, în gospodăria unui tătar. Aceste capitole m-au fascinat şi pe mine (alături de autor presupun), pentru că ne iniţiază în obiceiurile comunităţilor de tătari ce trăiesc la noi în ţară.

Rostul numelui cărţii, l-am aflat din ultimul rând al cărţii, şi anume faptul că “Deliorman” sau noul “Teleorman“, locul unde se petrece întreaga acţiune (în ambele romane), înseamnă “Pădure nebună” în limba turcă.

Iată şi câteva citate, memorabile:

1. Lucrurile mari nu le fac cei ce ţin în primul rând la pielea lor, Darie. Bagă-ţi bine în cap ce-ţi spun acum!

2. Multe spune omul la bucurie sau necaz şi puţine înfăptuie,


Mar 29 2010

“Polemici Cordiale”, de Octavian Paler

Tag: Carte,RomaniaTeodor Mincu @ 23:48

“Polemici Cordiale” este o carte care necesită o cultură literară/filosofică pentru a fi înţeleasă în deplinătatea ei. Opera nu are un fir epic, ci este alcătuită din mici esee, mai concret din scrisori, discursuri imaginare precum şi alte dezbateri ce conturează modalitatea tipică a autorului de a comunica în cărţile sale: dialogul şi procesul imaginar.

Aşa cum am mai zis, chiar dacă uneori nu vei înţelege mesajul unui eseu, sau nu vei ştii la ce se referă autorul pentru că nu cunoşti anumite personaje evocate, tot rămâi cu un lucru bun citind această carte, şi anume cu bogăţia limbajului autorului, precum şi cu multe idei uşor de identificat.
Pentru a demonstra cele de mai sus, iată câteva citate care mie mi s-au părut deosebite:

1. Artistul vrea să fie mai mult decât trubadurul realităţii. Vrea să fie interpretul ei, convins că a înţelege natura nu înseamnă a o reproduce servil, ci orgoliul de a o concura.

2. Căci dacă adevărul este “ceea ce există”,speranţa este acea parte din ceea ce există care nu vrea niciodată să se aşeze în genunchi, care refuză să se consoleze, să se împace cu răul.

3. Nostalgia imperfecţiunii: Nu prea văd ce rost ar mai avea arta într-o lume care ar fi desăvârşită şi nu şi-ar mai dori nimic. Vechiul errare humanum est ar putea fi înţeles şi altfel. Că desăvârşirea ucide omenescul şi eşuează în divin. Stinge speranţa. Ce să mai spere un zeu ? Poate cel mult să reajungă om.


Mar 10 2010

“De veghe în lanul de secară” – de J.D. Salinger

Tag: CarteTeodor Mincu @ 00:50

Am citit această carte deoarece am primit-o de la logodnica mea.
Titlul îmi suna cunoscut, şi am zis hai să încerc.

Cartea înfăţişează câteva zile din viaţa adolescentului Holden, din New York. Puştiul a fost dat afară de la şcoală pentru a 3 oară şi ezită să meargă acasă în aceste condiţii.

Holden are nişte bani de buzunar strânşi dealungul timpului şi preferă să trăiască câteva zile pe cont propriu în New York.

Băiatul, aparent are o gândire foarte matură însă pe măsură ce parcurgem cartea remarcăm de fapt că este în continuu nemulţumit de ce i se întâmplă, iar libertatea dată de suma de bani (limitată) pe care o deţine îl aruncă în tot felul de situaţii ciudate, neplăcute.

Interesant este faptul că în aceste zile pur şi simplu nu are nici o constrângere pentru ceea ce-şi doreşte (desigur bugetul este limitat, însă este suficient pentru a-i ocupa timpul în permanenţă) şi iată că putem observa pur şi simplu un haos în acţiunile sale, şi dacă citiţi întreaga carte, şi finalul la care s-a ajuns în acest caz. Aceste zile sunt, cred eu, picăturile care au umplut paharul.

Deosebit faţă de alte cărţi citite de mine este limbajul cu care este narată acţiunea, deoarece naraţia se face prin graiul băiatului (cu multe elemente de argou), în traducere în limba română din limba engleză.

Alte recenzii mai găsiţi aici şi aici, iar cartea o puteţi citi gratuit aici


Mar 01 2010

“Contractul social” de Jean Jacqes Rousseau

Tag: CarteTeodor Mincu @ 23:29

Cartea pentru care nu ai un loc bine stabilit în bibliotecă pentru că ea nu aparţine unui gen literar popular. Toată copilăria m-am lovit de ea, am mutat-o de aici dincolo şi tot aşa. În anul I de facultate, la cursul de filosofie, profesoara a pomenit din nou de ea… Este o carte care mi-a stârnit interesul pe parcurs, m-am tot lovit de ea, până m-am hotărât să o citesc. Să aflu despre ce este vorba în această carte ce nu-şi găseşte locul în bibliotecă.

“Contractul social” este un tratat de drept politic. Este o piatră de temelie în realizarea legilor de bază, a constituţiilor, din statele moderne. Rousseau ne arată cum nevoia umană a generat legile şi guvernământul, cum statele s-au format din necesitatea oamenilor de a se ajuta reciproc şi nevoia de o protecţie care să elimine “legea celui mai puternic”, care dăinuia pe vremea când omul se afla în stare naturală. Astfel omul trece din starea de libertate naturală în starea de protecţie civilă.

Cartea începe prin a explica baza societăţilor şi a statelor şi se termină fulminant printr-un capitol despre religia civilă (!)

Citate:

Pactul fundamental, în loc să distrugă egalitatea naturală, dimpotrivă, înlocuieşte printr-o egalitate morală şi legitimă toată inegalitatea fizică dintre oameni pe care a putut-o lăsa natura; astfel, putând fi inegali ca forţă sau ca geniu, devin toţi egali prin convenţie şi prin drept.

De îndată ce îndatoririle obsteşti încetează de-a mai fi principala preocupare a cetăţenilor, care preferă să-şi pună mai bine la contribuţie punga decât persoana, statul se şi află în pragul ruinei. Trebuie să meargă la luptă ? Ei plătesc armate şi rămân acasă. Trebuie să mergă la sfat ? Numesc deputaţi şi rămân acasă. Mulţumită lenei şi banilor, ei sfârşesc prin a avea soldaţi pentru a înrobi patria şi reprezentanţi pentru a o vinde

Opiniile unui popor iau naştere din alcătuirea sa. Deşi legea nu reglementează moravurile, legislaţia este aceea care le dă naştere; când legislaţia slăbeşte, moravurile degenerează, dar atunci judecata cenzorilor nu va putea să facă ceea ce forţa legilor nu va fi făcut

Şi din ultimul capitol, care mi s-a părut a fi mai mult un manifest din partea autorului:

Religia considerată în raport cu societatea, care este fie generală, fie particulară, poate la rândul ei să se împartă în 2 categorii: anume religia omului şi religia cetăţeanului. Cea dintâi, fără temple, fără altare, fără ritualuri, limitată la cultul pur interior al Dumnezeului suprem şi la datoriile eterne ale moralei, este simpla şi curata religie a evangheliei, adevăratul teism şi ceea ce se poate numi dreptul divin natural. Cealaltă, mărginită la o singură ţară, îi dă zeii săi, patronii săi proprii şi tutelari. Ea îşi are dogmele, riturile, cultul său exterior prevăzut prin legi: cu excepţia numai a naţiunii care o urmează, totul este pentru ea necredincios, străin, barbar; ea nu întinde datoriile şi drepturile omului decât până unde poate ajunge cu altarele sale. Aşa au fost toate religiile celor dintâi popoare, cărora li se poate da numele de drept civil sau pozitiv.

Eu zic că merită citită :)


Feb 17 2010

Charles Dickens: “Marile Speranţe”

Tag: CarteTeodor Mincu @ 00:38

Este o carte despre care am auzit vorbindu-se des. Am auzit oameni făcând referire la această carte, mi-am dat seama că perioada optimă pentru citire ar fi fost la vârsta adolescenţei, maxim studenţiei. Dar cum eu am fost un copil neascultător uneori, nu m-am ocupat de această carte şi am regăsit-o după ani de zile în biblioteca familiei, aşa că m-am hotărât să elimin misterul acestei cărţi.

M-am mai decis să nu mai povestesc acţiunea cărţii pentru că dacă doreşte cineva să citească cartea, să existe totuşi elemente de suspans, nu vreau să povestesc “cum se termină”.

După cum spune şi numele “Marile Speranţe”, cartea doreşte să ne transmită câteva idei esenţiale şi demne de urmat în viaţă în ceea ce priveşte scara valorilor din societate, diferenţa dintre esenţă şi aparenţă.

Romanul urmăreşte viaţa unui fiu de ţăran, pe nume Pip, din ţinuturile aflate în “mărginimea” Londrei, care are ocazia să cunoască nişte persoane bogate, cu aşteptări pe măsură de la viaţă. Băiatul este fascinat de stilul de viaţă al acestor persoane şi începe să tindă la o nouă condiţie şi anume cea de gentleman, care să-i asigure o viaţă în cercurile selecte din Londra.

Acţiunea romanului ne va înfăţişa că Pip umblă după nişte valori false şi că ajutorul în viaţă va veni de la cine se aşteaptă mai puţin. Autorul ne înfăţişează faptul că în jurul banilor mulţi oscilează invidia, răutatea, oamenii cu 2 feţe, dispreţul.

În cele din urmă Pip se va regăsi în condiţia cu care şi-a început viaţa, şi anume într-o lume a modestiei şi a adevăratelor valori.

PS. Mi se pare foarte interesant ca după ce citesc o carte să caut recenzii pe Internet pentru cartea respectivă. Îmi arată modul în care au perceput alţii mesajele şi îmi confirmă (sau nu) faptul că am extras mesajul corect din carte.


Jan 12 2010

“AUTOPORTRET Într-o oglindă spartă” de Octavian Paler

Tag: Artă,Carte,Personalităţi MarcanteTeodor Mincu @ 02:24

La vârsta de 77 ani Octavian Paler încearcă să-şi contureze un autoportret. Remarcă însă că memoria sa are “pete albe” şi astfel aseamănă această autodescriere cu o oglindă spartă, ce nu poate reda o imagine întreagă,clară şi fără lipsuri.

Explicaţia pentru această carte este relatată încă de la început:

În rest, explicaţia pentru nevoia mea de confesiune e foarte simplă. Fiind un introvertit, nu am cum să scap de “eu”. Nu pot să scriu dacă nu mă descriu.

Aceasta este cea de-a 4 carte scrisă de Octavian Paler pe care o citesc şi doresc să remarc faptul că în toate cărţile scrise de el şi pe care le-am citit eu (Viaţa pe un peron, Viaţa ca o coridă, Convorbiri cu Octavian Paler), autorul vorbeşte despre sine. Chiar dacă uneori inventează un personaj, cum ar fi profesorul de istorie din Viaţa pe un peron, toate întâmplările trăite de eroi, au fost trăite în esenţă de autor.

Astfel şi aici (care este o carte scrisă cu acest scop, al amintirilor) am regăsit multe din întâmplările din adolescenţa sa, cu precădere din anii liceului şi ai studenţiei. Majoritatea relatărilor şi din celelalte cărţi fiind din această perioadă.

În “Viaţa ca o coridă” sau “Viaţa pe un peron”, autorul trimiteri la viaţa sa, tinde parcă să se dezlănţuie în lumea amintirilor, însă este forţat să se reîntoarcă la subiectul pe care îl tratează în fiecare dintre cărţi. În “Autoportret într-o oglindă spartă” şi “Convorbiri cu Octavian Paler”, am senzaţia că pur şi simplu autorul devine liber ca pasărea cerului şi poate relata din experienţa vieţii sale tot ceea ce doreşte şi consideră că merită transmis cititorilor săi.


« Previous PageNext Page »


Switch to our mobile site