Jun 21 2011

„The Facebook Effect”, de David Kirkpatrick

Tag: CarteTeodor Mincu @ 09:36

La recomandarea lui Orlando Nicoară, am făcut efortul de a comanda această carte de pe un site din UK. A costat 7 usd, transportul a fost gratuit (!), dar am și așteptat cca. o lună să ajungă.

Fiind în limba engleză, am avut câteva dificultăți în a înțelege anumite situații însă pot spune că am înțeles cartea în proporție de 90%.

În primul rând filmul „The Social Network” nu descrie decât o mică parte, cea mai comercială (tabloidizată), a întregii povești despre Facebook.

Citește în continuare..


May 23 2011

„Amor intellectualis. Romanul unei educatii”, de Ion Vianu

Tag: CarteTeodor Mincu @ 12:49

Fiul marelui Tudor Vianu, Ion Vianu ne înfățișează într-un roman memorialistic perioada tinereții sale, accentuând latura educativă a acesteia. Fiind fiul lui „T.”, a cunoscut și a trăit în anturajul intelectualității românești de după cel de-al doilea război mondial, urmându-le exemplul și devenind o personalitate marcantă a culturii românești.

Nu este o carte amuzantă, cum sunt memoriile lui Ion Creangă sau ale lui Grigore Băjenaru, însă mi s-a părut interesant de aflat cum creșteau în acea vreme copii de intelectuali. O vreme în care societatea românească era bogată în acest tip de oameni.

Citește în continuare..


Apr 06 2011

„Așteptând ceasul de apoi”, de Dinu Pillat

Tag: CarteTeodor Mincu @ 08:07

O carte controversată despre legionari, care a dus la arestarea autorului ei în anul 1960, precum și a celor ce au citit-o (un cerc limitat de intelectuali), cu excepția lui George Călinescu și Tudor Vianu, deveniți „intelectuali ai regimului”. Manuscrisul cărții a fost mai întâi probă de dosar iar apoi a fost de negăsit, urmând a fi descoperit din întâmplare în arhivele CNSAS în 2010. Citește în continuare..


Feb 26 2011

„Noaptea de Sânziene”, de Mircea Eliade

Tag: CarteTeodor Mincu @ 19:33

Noaptea de Sânziene” se întâmplă, conform tradiției populare, în fiecare an în noaptea dinaintea solstițiului de vară (24 iunie). Este o noapte în care „cerurile se deschid”, o noapte în care puterile magice ajung la cote maxime.

Acțiunea romanului începe și se sfârșește în această dată, cuprinzând o fereastră de timp de 12 ani.

Personajul principal, Ștefan Viziru, are o personalitate complexă și este obsedat de câteva întâmplări și nume misterioase ce îl urmăresc pe parcursul acestor 12 ani. Pe întreg parcursul cărții suntem captivi într-o atmosferă misterioasă, într-un spațiu al amintirilor și al dilemelor de ordin filosofic. Pe parcursul acțiunii autorul folosește foarte des o tehnică cinematografică, cea a flashback-ului care îl poate deruta uneori pe cititor.

Mi-au plăcut discuțiile filosofice despre Timp și Istorie dintre Ștefan și prietenul său Petre Biriș, profesor de filosofie.

Finalul cărții cere cititorului un pic de indulgență deoarece datorită mai multor coincidențe, avem o reproducere a începutului acțiunii ce are loc în urmă cu 12 ani.

Altă recenzie, găsiți aici


Feb 05 2011

„Confesiunile unui cafegiu” de Gheorghe Florescu

Tag: CarteTeodor Mincu @ 14:18


Este un dintre cărțile pe care le citești cu sufletul la gură și care te face apoi să stai și să cauți informații, recenzii și comentariile altora în legătură cu ea.

Gheorghe Florescu, zis și „Armenașul” preia magazinul de cafea (și delicatese) al armeanului Carabelaian Avedis din Str. Hristo Botev nr. 6. Aici, datorită provenienței și modului de preparare unic al cafelei, încep să vină ca și clienți oameni din crema societății anilor ’60 – ’80, inclusiv oameni ai securității. Domnul Florescu servește pe toată lumea și datorită relațiilor sale din cadrul Agenției de Import, unde a lucrat înainte, reușește să aducă la vânzare mărfuri extrem de greu de găsit în acea perioadă.

Partea fascinantă a cărți, care îi construiește și o calitate de carte istorică, este cea în care ne este descrisă „caracatița” Securității, precum și contrastul dintre viețile securiștilor și ale oamenilor de rând. Din punct de vedere al istoriei, aș putea zice că este o cronică a vieții de zi cu zi a societății românești din perioada comunistă.

Martor la evenimentele din decembrie 1989, autorul realizează că de fapt Revoluția Română nu este ceea ce pare a fi, la putere revenind aceiași oameni din vârful Securității. Totodată Revoluția ne este descrisă ca un moment în care comunismul naționalist (format din Ceaușescu și adepții săi) este răzbit de comunismul internaționalist (Membrii KGB, oamenii URSS-ului).

Am aflat că autorul deține o cafenea și astăzi, detalii aici

Cartea o puteți cumpăra de aici

Un interviu și reportaj cu autorul, găsiți aici

Enjoy!


Jan 02 2011

Voltaire: “Opere alese”, vol. 3

Tag: CarteTeodor Mincu @ 00:47

Ştiam că am o carte scrisă de Voltaire, însă nu mi-a atras atenţia până când am citit în Roşu şi Negru despre faptul că a citi Voltaire în acele vremuri nu era un lucru tocmai bine văzut în ochii societăţii. Aşa că mi-am propus să văd despre ce este vorba.

Cartea pe care am găsit-o în bibliotecă se numeşte “Opere alese” şi este cel de-al 3-lea volum. Acesta conţine 4 opere, şi anume:

1. Istoria Rusiei sub domnia lui Petru cel Mare
2. Dicţionarul filosofic
3. Omul cu patruzeci de taleri
4. Corespondenţă

Per ansamblu este vorba despre scrieri filosofice. Prima operă, cea cu Petru cel Mare este o operă istorică şi descrie o perioadă din domnia marelui conducător rus. În cea de-a doua parte, cea cu Dicţionarul filosofic, găsim dezbateri filosofice din domeniul religiei.

Omul cu patruzeci de taleri conţine mai multe pilde şi de asemenea filosofie, iar corespondeţa conţine scrisori trimise de Voltaire către diferite personalităţi contemporane, scrisori ce conturează poziţia scriitorului în societate, la momentul respectiv.

În mare cartea conţine bucăţi mari de istorie franceză în care sunt descrise viaţa şi preocupările francezilor la începutul secolului al optsprezece-lea


Nov 16 2010

Stendhal – “Roşu şi Negru”

Tag: CarteTeodor Mincu @ 00:07

“Roşu şi Negru” este un “dublu” roman de dragoste. Eroul principal, Julien Sorel, este fiul unui cherestegiu dintr-un sat de munte. Acesta are câteva abilităţi intelectuale ce-l vor propulsa dealungul romanului în înalta societate franceză de la Paris.
Eroul nostru, în vârstă de numai 22 de ani, trăieşte la intensitate maximă, pe rând, două iubiri interzise confirmând principiul fructului interzis. Totodată el este un tânăr cu ambiţii înalte şi foarte dificil de atins, datorită poziţiei sale sociale. Acest “handicap” este însă echilibrat de o putere de memorare foarte bună.

Singura sa cale de a reuşi să ajungă cineva în societate este aceea a bisericii. Astfel el reuşeşte să primească o bursă într-un seminar din Besancon, unde va avea parte de un trai foarte greu. Personal cred că autorul a folosit acest prilej pentru a creiona părerea sa personală în ceea ce priveşte preoţimea din acea perioadă.

În cele din urmă Julien ajunge secretarul marchizului de La Mole, unde se îndrăgosteşte de fiica acestuia.

Autorul descrie cu lux de amânunte atât trăirile eroului cât şi ale amantelor acestuia, mărind astfel suspansul acţiunii.

Titlul, “Roşu şi Negru” provine din cele 2 extreme între care oscilează Julien: Roşu – culoarea uniformei armatei Napoleoniene (Napoleon era idolul său) şi Negru – culoarea hainei preoţeşti (calea aleasă de Julien pentru a reuşi să obţină o poziţie respectabilă în societate)

Iată câteva citate ce mi-au plăcut foarte mult:

1. Iubirea creează egalităţi şi nu le caută

2. Mâhnirea nu poate fi de bun gust; trebuie numai să pari plictisit. Dacă eşti trist, înseamnă că-ţi lipseşte ceva, că nu ţi-a reuşit ceva. Asta însemnă să te arăţi inferior. Dacă eşti plictisit, dimpotrivă, înseamnă că este inferior ceea ce a încercat zadarnic să-ţi placă.

3. Dar dacă gust din plăcerea asta cu atâta prudenţă şi luare-aminte, ea nu va mai fi o plăcere pentru mine.

Alte impresii: aici şi aici


Oct 22 2010

“Călărețul fără cap”, de Mayne Reid

Tag: CarteTeodor Mincu @ 16:53

Am citit cartea asta pentru că nu aveam nimic altceva plănuit și parcă din când în când îmi mai venea câte un ecou din copilărie, ce-mi amintea de carte. Nu știu de unde venea ecoul, poate dintr-o viață anterioară..cine știe.

Cartea începe cu o poveste de dragoste din sudul Texasului. Louise, fata unui plantator din Louisiana, ce tocmai se mutase în zonă, se îndrăgostește de Maurice mustangerul. Interesant este că apare și un fel de Clint Eastwood al locului, cu numele Zeb Stump. Acesta din urmă este un vânător foarte experimentat și respectat din zonă și are un rol foarte important în traiectoria acțiunii.

După ce încep întâlnirile nocturne pe furiș dintre Louise și Maurice, are loc o crimă (nu spun cine este ucis), Maurice fiind acuzat de crimă. Maurice însă, din cauza stării de sănătate nu poate vorbi, nu poate povesti despre întâmplările la care a luat parte și astfel este conservat misterul călărețului fără cap, ce-și face apariția în zonă imediat după ce crima este săvârșită.

Finalul cărții este de fapt ancheta crimei săvârșite, precum și încercarea de dezlegare a misterului călărețului fără cap.


Sep 28 2010

“Frumoasele străine”, de Mircea Cărtărescu

Tag: CarteTeodor Mincu @ 21:14


Este prima carte a lui Cărtărescu pe care o citesc. Cartea este compusă din 3 părţi, toate povestiri trăite de autor şi povestite cu un realist simţ al umorului.

Titlul cărţii reprezintă traducerea numelui unui program cultural francez, numit “Les belles etrangeres”, program în care 12 (dacă nu greşesc) autori români, ale căror opere au fost traduse în limba franceză şi publicate, sunt invitaţi în Franţa într-un turneu cultural.

Ceea ce nu am mai citit în alte cărţi şi mi s-a părut interesant a fost relatarea pasajelor din viaţa şi mediul profesional al unui scriitor de succes. Faptul că ai o meserie atât de nobilă după părerea mea, nu te scuteşte de invidia colegilor, precum şi de mizeriile de zi cu zi întâlnite mai în toate domeniile de activitate.

Am mai remarcat cu plăcere şi un simţ al umorului “contemporan”, glume, ironii şi reacţii pe care le întâlnim în viaţa de zi de zi, transmise cu naturaleţe şi prin prisma unui intelectual umanist.

Alte păreri aici şi aici


Jul 20 2010

“Starea poeziei” – Nichita Stănescu

Tag: CarteTeodor Mincu @ 23:37

După ce am citit câteva cârţi istorice, am zis să încerc şi poezia. Am început cu Nichita Stănescu, pentru că are o reputaţie de autor nonconformist şi mi s-a mai povestit câte ceva despre experienţa de a citi poeziile sale.

Recunosc că nu am reuşit să termin tot volumul. Înarmat cu răbdare şi interes, mă aşteptam să găsesc altceva. Mă aşteptam să găsesc un mesaj, o poveste sau o lume în fiecare poezie.

Experienţa pe care am avut-o citind aceste poezii, o pot descrie printr-o comparaţie:

E ca şi cum ai privi o pictură abstractă în care ai identifica unele contururi, însă nu ai reuşi să percepi mesajul transmis de întregul tablou.


« Previous PageNext Page »


Switch to our mobile site