Teodor Mincu: Jurnal de călătorie

Am încheiat anul în compania de lux a lui Andrei Pleșu. Este cea de-a treia carte a sa pe care o citesc și a doua care mi-a plăcut. Scor: 2-1 până acum :)

După cum reiese și din numele cărții, aceasta conține o serie de păreri și impresii pe care i le-au făcut unele cele mai importante persoane pe care autorul le-a întâlnit dealungul vieții sale.
Citește în continuare..

Cărticica însumează o serie de povestiri publicate de autor în revistele autohtone, având ca tematică experiența sa în preajma diverselor femei cu care au intrat în contact (nu neapărat sexual) de-alungul vieții.

Ca și în Frumoasele străine, autorul folosește un limbaj comun însă nu lipsit de figuri de stil, acolo unde situația o cere.
Citește în continuare..

Deși ai crede că este o carte autobiografică, scrisă de Steve Jobs, nu este. Cartea este scrisă de Jay Elliot fost vice-președinte al departamentului de Resurse Umane de la Apple.

După cum se poate observa, cartea am parcurs-o foarte repede. Asta pentru că este deosebit de interesantă și scrisă într-o manieră foarte plăcută.

Autorul și Subiectul cărții s-au întâlnit în holul unui restaurant (sau hotel?) unde, în urma unui small-talk nevinovat, au început să lucreze împreună. Compania Apple era atunci la început, lansase calculatorul Apple II și avea o cotă de piață foarte scăzută însă pentru mărimea pieței de calculatoare din SUA aceasta genera niște sute de milioane de dolari.
Citește în continuare..

Nu știu unde vă situați voi ca și credință în Dumnezeu însă viața mea spirituală s-a depreciat în timp. Este adevărat că au avut loc evenimente care m-au dus pe un drum fad din acest punct de vedere, ingnorând cu totul acest subiect.

Dacă nu era scrisă de Andrei Pleșu nu aș fi citit în mod special o carte despre îngeri din motivele deja arătate. Deși nu este pe lista de priorități filosofice, sunt câteva lucruri foarte interesante prezentate în carte și care îmi antrenează un pic interesul în această direcție.
Citește în continuare..

Cartea tratează în manieră documentară situația evreilor de pe teritoriul României Mari, înaintea și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Fiind o lucrare documentară, este un pic mai dificil de parcurs, pentru cititorul de rând, însă trecât peste citate, numerotări, referiri, este o carte ce ne aduce în atenție cum au fost tratați evreii de instituțiile statului român, de armată și populație pe de o parte, iar pe de altă parte ne relatează în detaliu biografia Mareșalului Ion Antonescu și modul în care a condus țara în cel de-al Doilea Război Mondial.
Citește în continuare..

La recomandarea lui Orlando Nicoară, am făcut efortul de a comanda această carte de pe un site din UK. A costat 7 usd, transportul a fost gratuit (!), dar am și așteptat cca. o lună să ajungă.

Fiind în limba engleză, am avut câteva dificultăți în a înțelege anumite situații însă pot spune că am înțeles cartea în proporție de 90%.

În primul rând filmul „The Social Network” nu descrie decât o mică parte, cea mai comercială (tabloidizată), a întregii povești despre Facebook.

Citește în continuare..

Fiul marelui Tudor Vianu, Ion Vianu ne înfățișează într-un roman memorialistic perioada tinereții sale, accentuând latura educativă a acesteia. Fiind fiul lui „T.”, a cunoscut și a trăit în anturajul intelectualității românești de după cel de-al doilea război mondial, urmându-le exemplul și devenind o personalitate marcantă a culturii românești.

Nu este o carte amuzantă, cum sunt memoriile lui Ion Creangă sau ale lui Grigore Băjenaru, însă mi s-a părut interesant de aflat cum creșteau în acea vreme copii de intelectuali. O vreme în care societatea românească era bogată în acest tip de oameni.

Citește în continuare..

O carte controversată despre legionari, care a dus la arestarea autorului ei în anul 1960, precum și a celor ce au citit-o (un cerc limitat de intelectuali), cu excepția lui George Călinescu și Tudor Vianu, deveniți „intelectuali ai regimului”. Manuscrisul cărții a fost mai întâi probă de dosar iar apoi a fost de negăsit, urmând a fi descoperit din întâmplare în arhivele CNSAS în 2010. Citește în continuare..

„Noaptea de Sânziene” se întâmplă, conform tradiției populare, în fiecare an în noaptea dinaintea solstițiului de vară (24 iunie). Este o noapte în care „cerurile se deschid”, o noapte în care puterile magice ajung la cote maxime.

Acțiunea romanului începe și se sfârșește în această dată, cuprinzând o fereastră de timp de 12 ani.

Personajul principal, Ștefan Viziru, are o personalitate complexă și este obsedat de câteva întâmplări și nume misterioase ce îl urmăresc pe parcursul acestor 12 ani. Pe întreg parcursul cărții suntem captivi într-o atmosferă misterioasă, într-un spațiu al amintirilor și al dilemelor de ordin filosofic. Pe parcursul acțiunii autorul folosește foarte des o tehnică cinematografică, cea a flashback-ului care îl poate deruta uneori pe cititor.

Mi-au plăcut discuțiile filosofice despre Timp și Istorie dintre Ștefan și prietenul său Petre Biriș, profesor de filosofie.

Finalul cărții cere cititorului un pic de indulgență deoarece datorită mai multor coincidențe, avem o reproducere a începutului acțiunii ce are loc în urmă cu 12 ani.

Altă recenzie, găsiți aici

Este un dintre cărțile pe care le citești cu sufletul la gură și care te face apoi să stai și să cauți informații, recenzii și comentariile altora în legătură cu ea.

Gheorghe Florescu, zis și „Armenașul” preia magazinul de cafea (și delicatese) al armeanului Carabelaian Avedis din Str. Hristo Botev nr. 6. Aici, datorită provenienței și modului de preparare unic al cafelei, încep să vină ca și clienți oameni din crema societății anilor ’60 – ’80, inclusiv oameni ai securității. Domnul Florescu servește pe toată lumea și datorită relațiilor sale din cadrul Agenției de Import, unde a lucrat înainte, reușește să aducă la vânzare mărfuri extrem de greu de găsit în acea perioadă.

Partea fascinantă a cărți, care îi construiește și o calitate de carte istorică, este cea în care ne este descrisă „caracatița” Securității, precum și contrastul dintre viețile securiștilor și ale oamenilor de rând. Din punct de vedere al istoriei, aș putea zice că este o cronică a vieții de zi cu zi a societății românești din perioada comunistă.

Martor la evenimentele din decembrie 1989, autorul realizează că de fapt Revoluția Română nu este ceea ce pare a fi, la putere revenind aceiași oameni din vârful Securității. Totodată Revoluția ne este descrisă ca un moment în care comunismul naționalist (format din Ceaușescu și adepții săi) este răzbit de comunismul internaționalist (Membrii KGB, oamenii URSS-ului).

Am aflat că autorul deține o cafenea și astăzi, detalii aici

Cartea o puteți cumpăra de aici

Un interviu și reportaj cu autorul, găsiți aici

Enjoy!