Teodor Mincu: Jurnal de călătorie

Printre ploile de sezon am scos bicicleta de șosea la un mic antrenament pentru cursa din week-end când voi pleca la drum timp de 2 zile pentru a ajunge la mare. Tot pe două roți, sper.

Am plecat în jurul orei 10.00 cu Soare pe cer și câțiva nori mai năzdrăvani. Toate bune și frumoase, am început să-mi amintesc de sentimentul libertății pe care ți-l oferă o simplă bicicletă. Cred că ăsta este motivul pentru care toată lumea are un zâmbet măcar și în colțul gurii atunci când vine vorba de bicicletă. Bicicleta este BMW-ul copilăriei. Te duce repede unde dorești, îți crează senzații tari, impresionezi fetele, o poți repara, îmbunătății, etc.

Am ales DN1, direcția Ploiești pentru că drumul este suficient de lat (2 benzi pe sens) și nu este circulat de tiruri în timpul zilei. Plus că are un 30-40cm de margine între pietriș și prima bandă a sensului de mers.

Randamentul la pedalat este mult mai ridicat la bicicleta de șosea. Primul avantaj al bicicletei de șosea este că nu pierzi energie în anvelopele late și moi sau în furca de amortizare, avantaj ce vine la pachet cu zdruncinăturile provocate de cea mai mică denivelare. Poziția pe bicicletă este mai aerodinamică, ce vine la pachet cu dureri mai mari de spate. Iar șaua…este mult mai rigidă și mai îngustă :D.

Am avut parte de o vreme perfectă. La început. Apoi la Bărcănești a început ploaia însă am fost pregătit cu cea mai bună investiție din ultima vreme: pelerina de ploaie. Nici nu se compară cu vreo geacă impermeabilă.. Este ușoară, largă, cu gluga care intră sub cască. Ca și căldură, ține foarte bine căldura emanată de corp în timpul pedalării.
Republica de la 1870 m-a întâmpinat cu ploaie deasă, a fost timp doar de o poză ca și checkpoint, apoi m-am întors, tot cu ploaie până undeva la Ciolpani. După Ciolpani, a fost soare și cald iar apoi am avut parte din nou de ploaie.. De ce mi-a fost frică nu am scăpat. Totuși cu pelerina, efectul ploii nu a fost devastator, singura problemă rămasă fiind încălțările care sunt făcute din pânză și care s-au umplut de apă.

Cu totul au fost 120 km din care 20 km prin București.

Când mi-am luat prima bicicletă nu aș fi crezut că o să ajung să iubesc și șoseaua însă pedalatul cu viteza de croazieră undeva la 25-30 km pe un drum bun îți dă răgazul să mai și visezi, spre diferență de terenul accidentat unde trebuie să fii mereu concentrat să nu cazi în nas.

8,5 lei m-au costat 1 ciocolată Milka cu Oreo, 2 Măgura și 1 apă plată. Le-am consumat la întoarcere la o bodegă de margine de drum. Cred că s-au topit toate în 5 minute..