May 27 2010

“Don Quijote în Est” de Octavian Paler

Tag: CarteTeodor Mincu @ 21:22

O carte mai puţin filozofică, o carte publicată în anul 1994, la doar câţiva ani după Revoluţia din 1989.

Cartea are forma unui dialog dintre 2 prieteni (Autorul şi un vechi prieten al său, pe nume Andrei), un dialog interesant deoarece autorul îi reprezintă pe românii care au ales (sau au fost forţaţi) să rămână în România, în perioada comunistă, iar Andrei îi reprezintă pe acei români care au preferat să fugă în străinătate şi să ceară azil politic.

Viziunile sunt complet diferite, uneori ajungându-se la polemică.

Ca şi conţinut, “Dn Quijote în Est” ne prezintă viaţa românilor dinainte de revoluţie şi din perioada imediată de după revoluţie, văzută din perspectiva unui intelectual.


Mar 29 2010

“Polemici Cordiale”, de Octavian Paler

Tag: Carte,RomaniaTeodor Mincu @ 23:48

“Polemici Cordiale” este o carte care necesită o cultură literară/filosofică pentru a fi înţeleasă în deplinătatea ei. Opera nu are un fir epic, ci este alcătuită din mici esee, mai concret din scrisori, discursuri imaginare precum şi alte dezbateri ce conturează modalitatea tipică a autorului de a comunica în cărţile sale: dialogul şi procesul imaginar.

Aşa cum am mai zis, chiar dacă uneori nu vei înţelege mesajul unui eseu, sau nu vei ştii la ce se referă autorul pentru că nu cunoşti anumite personaje evocate, tot rămâi cu un lucru bun citind această carte, şi anume cu bogăţia limbajului autorului, precum şi cu multe idei uşor de identificat.
Pentru a demonstra cele de mai sus, iată câteva citate care mie mi s-au părut deosebite:

1. Artistul vrea să fie mai mult decât trubadurul realităţii. Vrea să fie interpretul ei, convins că a înţelege natura nu înseamnă a o reproduce servil, ci orgoliul de a o concura.

2. Căci dacă adevărul este “ceea ce există”,speranţa este acea parte din ceea ce există care nu vrea niciodată să se aşeze în genunchi, care refuză să se consoleze, să se împace cu răul.

3. Nostalgia imperfecţiunii: Nu prea văd ce rost ar mai avea arta într-o lume care ar fi desăvârşită şi nu şi-ar mai dori nimic. Vechiul errare humanum est ar putea fi înţeles şi altfel. Că desăvârşirea ucide omenescul şi eşuează în divin. Stinge speranţa. Ce să mai spere un zeu ? Poate cel mult să reajungă om.


Jan 12 2010

“AUTOPORTRET Într-o oglindă spartă” de Octavian Paler

Tag: Artă,Carte,Personalităţi MarcanteTeodor Mincu @ 02:24

La vârsta de 77 ani Octavian Paler încearcă să-şi contureze un autoportret. Remarcă însă că memoria sa are “pete albe” şi astfel aseamănă această autodescriere cu o oglindă spartă, ce nu poate reda o imagine întreagă,clară şi fără lipsuri.

Explicaţia pentru această carte este relatată încă de la început:

În rest, explicaţia pentru nevoia mea de confesiune e foarte simplă. Fiind un introvertit, nu am cum să scap de “eu”. Nu pot să scriu dacă nu mă descriu.

Aceasta este cea de-a 4 carte scrisă de Octavian Paler pe care o citesc şi doresc să remarc faptul că în toate cărţile scrise de el şi pe care le-am citit eu (Viaţa pe un peron, Viaţa ca o coridă, Convorbiri cu Octavian Paler), autorul vorbeşte despre sine. Chiar dacă uneori inventează un personaj, cum ar fi profesorul de istorie din Viaţa pe un peron, toate întâmplările trăite de eroi, au fost trăite în esenţă de autor.

Astfel şi aici (care este o carte scrisă cu acest scop, al amintirilor) am regăsit multe din întâmplările din adolescenţa sa, cu precădere din anii liceului şi ai studenţiei. Majoritatea relatărilor şi din celelalte cărţi fiind din această perioadă.

În “Viaţa ca o coridă” sau “Viaţa pe un peron”, autorul trimiteri la viaţa sa, tinde parcă să se dezlănţuie în lumea amintirilor, însă este forţat să se reîntoarcă la subiectul pe care îl tratează în fiecare dintre cărţi. În “Autoportret într-o oglindă spartă” şi “Convorbiri cu Octavian Paler”, am senzaţia că pur şi simplu autorul devine liber ca pasărea cerului şi poate relata din experienţa vieţii sale tot ceea ce doreşte şi consideră că merită transmis cititorilor săi.


Dec 06 2009

“Viaţa ca o coridă”, de Octavian Paler

Tag: Artă,CarteTeodor Mincu @ 19:16

Este ce-a de-a treia carte scrisă de O. Paler, pe care o citesc. Stilul inconfundabil este prezent şi în “Viaţa ca o coridă”, carte în care autorul face o paralelă între vestitele coride şi viaţa sa.

Cuprinsul cărţii oscilează între relatări legate de coride şi însemnătatea lor, şi amintiri din viaţa scriitorului, cu predilecţie din perioadă liceului. De asemenea ne sunt relatate şi amintiri din perioada copilăriei, trăită în Lisa, satul său natal aflat la 18 km. de Făgăraş

La fel ca şi în “Viaţa pe un peron”, şi aici scriitorul aminteşte de obsesiile din timpul vieţii sale, cum ar fi partidele de şah, sau plăcerea dusă la extrem pentru muzica simfonică.

Ca şi în celelalte cărţi ale sale, am remarcat din nou modalitatea în care autorul tratează evenimentele pe care le analizează, punerea în balanţă a ambelor părţi, ca într-un proces de tribunal, jucând rolul avocatului pentru fiecare dintre părţile aflate în opoziţie, pentru ca în final să nu poată da o sentinţă.

Am extras şi câteva citate care mi s-au părut deosebite:

1. Vrând să ştii cât mai multe, rişti să ştii câte puţin din toate, dar să nu ştii aproape totul despre nimic. O prea mare curiozitate, transformată de tine în viciu, poate deveni primejdioasă, deoarece profunzimea pretinde să-i jertfeşti ceva, să-ţi limitezi aria interesului. Orgoliul de a întreprinde “mai mult” presupune umilinţa de a te ocupa de “mai puţin”.

2. Viata e rotunda, s-ar zice. Ca pământul. Mergi, mergi şi te trezeşti în acelaşi punct uneori. Doar că ai riduri şi amintiri.

3. Râsul e un dezinfectant, spuneai, un dezinfectant de origine divina. Numai că trebuie să râzi totdeauna la timp, înainte de a se întinde infecţia.

4. Siliţi să aflăm zilnic, din discuţii, din atmosferă, că moartea ameninţă din toate părţile, trăiam precum cârtiţele în subteranele unei lucidităţi premature, cuminţiţi înainte de a îndrăzni

5. Erai de părere că misterelenu trebuie să fie violate. Că nu trebuie să ne încăpăţânăm să explicăm inexplicabilul. Explicat, ziceai tu, misterul nu se lămureşte, ci moare. Singura şansă de a-l păstra intact este de a renunţa să-l explici

6. Când vei găsi ceva (vrednic de însemnare) şi nu vei avea hârtie să scrii, scrie (chiar) pe hainele tale

7. Căci dacă e o fericire să începi, în orice sfârşit e ceva trist

8. Şi, încă o dată am descoperit că nu există “mai târziu”. Ceea ce n-am spus la timpul cuvenit nu mai poate fi spus.

9. De altfel, tu erai de părere că fiecare găseşte într-un lucru ceva ce doreşte să caute. Dacă este aşa, o legendă are multe şanse să fie mai frumoasă şi mai puternică decât un adevăr.

10. Cu alte cuvinte, durerea te învaţă să suferi şi pentru altul, sau, măcar să nu-l dispreţuieşti că suferă


Jul 04 2011

„Note, stări, zile”, de Andrei Pleșu

Tag: ..in diverseTeodor Mincu @ 11:12

Cartea reprezintă o colecție de texte ale autorului, scrise începând cu anul 1968 și până în 2009. Sunt texte care nu au legătură unele cu altele și au un caracter filozofic.

Este prima carte scrisă de Andrei Pleșu, pe care o citesc. Din punct de vedere filozofic nu am rezonat (încă) cu autorul, așa cum am făcut cu Octavian Paler, dar poate și din vina tematicii cărții. A tematicii care de fapt nu există, pentru că este o „recapitulare” de texte aranjate cronologic.
Citește în continuare..


Mar 28 2010

Frumuseţile vieţii.

Tag: ..in diverseTeodor Mincu @ 20:59

Nu. Nu sunt într-o fază de fericire, ci pur şi simplu am meditat la nişte lucruri interesante. Poţi adăuga linkul spre acest POST la favorite pentru că este un POST motivant.

Momentan citesc o altă carte scrisă de Octavian Paler. Este o carte mai grea, filosofică binenţeles, o carte din care uneori nu înţeleg mai multe mesaje din lipsă de cultură literară. Însă deşi uneori nu înţeleg unde bate şi care este substratul unui paragraf, îmi face o deosebită plăcere să citesc pentru vocabularul scriitorului. Cărţile scrise de O. Paler excelează în ceea ce priveşte bogăţia vocabularului. Uneori cuvintele alese se transformă în pictură. Astfel îmi face o deosebită plăcere să-i citesc operele. Pur şi simplu învăţ cuvinte noi. Cuvinte pline de sens, cuvinte elegante. Asta este una dintre frumuseţile vieţii. Astfel în momentele cele mai grele din viaţă trebuie să-ţi aminteşti că există aceste cărţi deosebite, precum şi alte exemple din alte domenii: muzica lui Mozart, excursiile pe munte, băile făcute în mare, şaorma din Vama Veche, finala ligii campionilor, dimineţile însorite de vară, şi tot aşa.

Sunt nimicuri, pe care de multe ori consideri că ţi se cuvin. Nu este aşa, nu ţi se cuvin, ele ne sunt oferite de viaţă. De partea frumoasă a ei.


Feb 25 2010

Patria mea

Tag: RomaniaTeodor Mincu @ 00:19

Fiecare om are o patrie şi mai multe ţări

a zis Octavian Paler.

Cred că foarte mulţi oameni sunt intrigaţi de modul cum este condusă România, de sistemul sanitar, de hoţia de la guvernare, de involuţia tehnologică a instituţiilor de stat, de ţiganii de pe stradă, de oamenii răi sau de tâlharii din România. De multe ori mi-a venit să-mi iau câmpii, mi-a venit să părăsesc ţara, să uit de tot, de toată lumea rea de aici.

Dar apoi îmi trece..nu-mi mai vine să plec..de ce oare?

Pentru că aşa ca şi mine, cred că majoritatea românilor iubesc ţara în care trăiesc, nu-i iubesc pe cei care o conduc, dar o iubesc pe ea ca ţară, ca limbă, ca tradiţie. Toate amintirile mele sunt aici şi se leagă de fiecare stradă pe care merg zilnic, de limba pe care o vorbesc şi de distracţiile din timpul liber. Cred că ponderea maximă vine din partea amintirilor, mai ales a celor din copilărie.. Cum pot trăi eu la distanţă de locurile în care am copilărit, de munţii pe care i-am urcat,de băncile pe care pierdeam vremea cu fetele, de parcurile colindate în studenţie şi aşa mai departe ?

Vrei să ştii cum îţi dai seama de cât iubeşti România?

Mergi în vacanţă în străinătate şi după mai multe zile, scoate paşaportul şi aruncă-i o privire pe coperta din faţă. Sunt curios ce vei simţi.

Da, în străinătate este mai curat, este mai civilizat, sunt condiţii ridicate de trai, însă totul este rece.


Jan 01 2010

“Groapa”, de Eugen Barbu

Tag: Artă,CarteTeodor Mincu @ 22:16

M-am apucat de cartea asta deoarece am citit câteva lucruri despre ea într-una din cărţile scrise de Octavian Paler. Nu ştiam la ce să mă aştept.

Numele cărţii se referă la groapa de gunoi din cartierul Cuţarida, aflat la marginea Bucureştiului, în zona Griviţei. Acţiunea se întâmplă în perioada interbelică.

Autorul urmăreşte dezvoltarea mahalalei Cuţarida în paralel cu relatarea aventurilor unei găşti de hoţi condusă de (“Stăpânul”) Bozoncea.

Astfel ne sunt oferite detalii amănunţite din viaţa celor ce formau mahalaua, a celor ce au dezvoltat-o: Stere cârciumarul, Grigore gunoierul şi Aglaia soţia sa, viaţa zidarilor şi a cfr-iştilor ce şi-au construit case de lut în acea zonă.

Toată acţiunea se petrece în apropierea gropii de gunoi ce juca rol de ascunzătoare de multe ori pentru bandiţii lui Bozoncea.

Cartea transmite nenumărate mesaje demne de ţinut minte o viaţă.
Dintre cele pe care le-am remarcat în mod deosebit voi relata 2, primul îl voi transmite pintr-un citat care mi-a rămas şi acum în minte, iar al doilea prin relatarea unei întâmplări din carte.

1. Citatul: “Mâna are 5 degete, dar când acestea se strâng formează un pumn”

2. La un moment dat ucenicul găştii de hoţi Paraschiv acumulează în gaşcă experienţă, fiind o fire mai nărăvaşă simte că începe să aibe putere şi răstoarnă căpetenia hoţilor, pe Bozoncea. Bozoncea care devenise un pic mai în vârstă şi nu mai avea aceeaşi vână ca în tinereţe.

Hoţii de genul celor din “Groapa” sunt genul de oameni care nu stau prea mult pe gânduri când săvârşesc crime sau furturi. Sunt oameni la care primul instinct primează. Şi astfel ei fac legătura între societatea umană normală şi animale, sunt o stare intermediară, dar care păstrează condiţia fundamentală a vieţii şi vieţuitoarelor pe acest pământ, şi anume că întotdeauna un lider care devine slab de-alungul timpului va fi “mâncat”/înlocuit de pretendenţii mai tineri.

Am ajuns la concluzia că aşa este construită viaţa şi că aşa trebuie să fie. Aşa cum acceptăm moartea ca fiind parte din viaţă, trebuie să acceptăm şi faptul că cel mai puternic va avea pretenţia de a deţine puterea în comunitate şi o va câştiga dacă conducătorul curent este slăbit, nu e loc de respect sau înţelegere.


Nov 01 2009

Obiective

Tag: ..in diverse,CarteTeodor Mincu @ 21:01

Viaţa este construită din obiective. Primele obiective pe care le avem în viaţă sunt legate de învăţătură: să iau bac-ul cu notă mare, să intru la facultate, să nu am restanţe, etc.

Apoi încep obiectivele din viaţă noastră matură, de obicei legate de vârstă: până la 27 de ani vreau să am mercedes, până la 30 de ani vreau să călăresc, etc

Astăzi mi-am propus primul meu obiectiv de viaţă. Ce-mi doresc să fac până mor. Probabil sunteţi curioşi care ar putea fi acest obiectiv?..

Unul dintre obiectivele mele, până mor este să citesc 90% din cărţile lăsate moştenire de părinţii mei. Cred că peste 100 de cărţi sunt, dacă nu mai multe…

PLUS Toate lucrările lui Octavian Paler.

Voi creea aici o secţiune, numită Carte, unde voi povesti despre fiecare carte citită, voi face nişte “recenzii” pentru fiecare dintre ele.


Oct 25 2009

Forţă şi motivaţie!

Tag: ..in diverse,Personalităţi MarcanteTeodor Mincu @ 14:01

Cred că mulţi ştiu deja că am o admiraţie deosebită pentru cel care a fost Octavian Paler. Am reuşit performanţa de a citi 2 cărţi ale sale, şi sunt în curs de achiziţionare a celei de a 3a.

Ce am învăţat din ce am citit? Am învăţat că viaţa este extrem de scurtă şi că cea mai mare greşeală este să nu trăieşti fiecare zi la intensitate maximă.

Cand cineva nu e in stare sa arda, invoca virtutea ca sa ascunda adevarul.
Octavian Paler

Dar probabil vei spune că asta cu intensitatea maximă este un clişeu, şi că de fapt nu se poate când trebuie să mergi la muncă, să-l suporţi pe şeful nasol, să stai în trafic, să asculţi manelele vecinului şi tot aşa.

Ideea de bază, este că într-adevăr viaţa de zi cu zi nu îţi permite să trăieşti “la intensitate maximă” fiecare clipă, dar poţi încerca să faci ceea ce-ţi place. Cu cât te vei apropia de ceea ce-ţi place în fiecare zi, cu atât mai aproape vei fi de acea “intensitate” de care vorbesc mai sus.

Cel mai important lucru este să ai o motivaţie, să vrei să ajungi undeva..De exemplu eu mi-am propus ca în viaţa asta, voi face orice îmi stă în putinţă să conduc un business care să se bazeze pe producţie şi care să producă locuri de muncă, şi de asemenea să contribuie la creşterea economică a României noastre(!).

Bun, acum că tot mi-am dezvăluit obiectivul şi l-am scrijelit pe blog, am motivaţia. Ştiu ce m-ar face fericit şi pentru ce mă lupt. Faptul că ştiu aceste lucruri îmi generează forţa care mă va ajuta să ajung acolo.

Apropos, de Octavian Paler, mai am un nou scop în viaţă şi anume acela de a ajunge la vârsta de 80 de ani cel puţin. Lucru nu uşor de realizat la ce rată de mortalitate se înregistrează în zilele noastre mai ales din cauza unor boli din păcate destul de populare.


Next Page »


Switch to our mobile site