Teodor Mincu: Jurnal de călătorie

Reluare pe Dolce Sport: Barcelona – Arsenal, merci RETUR. Scor TUR: 2-1 pentru Arsenal.

Barcelona își face obișnuitul joc de pase. Este ca un avion în timpul zborului: toate circuitele și mecanismele funcționează în parametrii optimi și dacă nu funcționează, fiecare are un back-up „la cald”. Arsenal are avantajul scorului din TUR, teoretic este favorită la calificare în turul următor.

Ce ar face o echipă de oareșce valoare în această situație ? Ar sta cu toți oamenii în poartă, metaforic vorbind, pentru a conserva scorul. Ar face orice pentru a conserva scorul. S-ar apăra cu disperare. Dar nu. Arsenal nu face acest lucru. Practică un joc agresiv, fundașii ies foarte mult la offsaid (procedură riscantă, dar care ține echipa adversă departe de poartă).
Citește în continuare..

Despre antreprenoriat au scris și scriu mulți antreprenori. În mod logic, fiecare vede lucrurile din prima personală. Și eu povestesc și scriu din punctul meu de vedere dar poveștile izolate nu pot reflecta foarte bine care este de fapt viața de antreprenor.

Am realizat un interviu comparativ cu unii dintre cei mai apreciați oamenii din industria online din România pentru 2 motive:
1. Pentru ca cei din exterior să realizeze că nu suntem doar niște băieți care fac site-uri și se pricep la calculatoare.
2. Pentru ca cei din interior să facă un fel de reality-check prin comparație cu situația lor actuală. Oare evoluăm suficient de repede? Oare am făcut pași greșiți? Ne aflăm în mijlocul câmpului sau pe autostrada succesului?

Joi am fost cu colegele în Team-Building pe Valea Doftanei. Având în vedere că era joi era pustiu în zona de grătare de pe lângă localitate.

În Valea Doftanei se ajunge în maxim o oră și jumătate. Mergi pe DN1 până în Câmpina și o iei la dreapta înainte de prima benzinărie OMV.

Drumul este destul de prost și pe alocuri destul de îngust. Este frecventat de camioane ce cară în special lemn și balast.
Citește în continuare..

Așa cum v-am spus, lucrez la un puzzle de 3000 de piese începând cu ziua de Sf. Nicolae. A fost o pauză la mijloc de aproximativ 2-3 luni în care nu am pus o piesă însă cu ocazia vremii nefavorabile de zilele trecute, am avansat foarte mult, iar apoi am susținut efortul cu câteva piese pe zi și ieri seară am reușit să finalizez jocul vieții. Per total am stat cu masa și piesele înșirate cam 7 luni :D. Dacă mă uit la data când am scris postarea anterioară, adică pe 5 martie, realizez că de fapt sunt 7 luni – 2 luni = 5 luni de lucru continuu :). Ah și BTW, în afară de câteva piese de la început și ultima piesă, l-am făcut singur :)

Ce urmează:

Am cumpărat adeziv special pentru a lipi piesele unele de altele. Am fost să cumpăr geam și ramă însă se pare că procesul de înrămare nu este așa de ușor precum pare.
Citește în continuare..

Mi s-a pus pata pe un articol și un accesoriu de îmbrăcăminte: sacou și bretele. Nu doresc să le port deodată, însă cred că se pot găsi ținute care să le combine.

Am văzut că sacoul se poartă destul de mult în ultima vreme și este o variantă la clasicul pulover. M-am cam plictisit de puloverele mele și de pulovere în general. Am vreo 10-15 bucăți acasă, începând de la modelul subțire cu fermoar al anului 2005 de la Kenvelo (e în al șaselea an și nescămoșat), și până la „Puterea Ursului” din lână serioasă „pe gât” (cu guler înalt) pentru iernile extreme (fără nume, luat din IDM acum..tot vreo 6 ani cred).
Citește în continuare..

Încerc să-mi dau seama ce reprezintă pentru mine fericirea și care este calea cea mai ușoară de a ajunge la ea.

Clișeistic, aș putea da definiția fericirii din dicționar, însă eu caut să fiu fericit în stilul meu propriu, care ar putea presupune altceva decât ce spune dicționarul.

Eu când sunt fericit, mă aflu într-o stare de dragoste față de toate lucrurile in jurul meu. Sunt bucuros, însă nu mă limitez la atât, sunt bine dispus, evenimentele din jurul meu par a fi niște banalități foarte ușor de atins. Mai am obiceiul de a încerca să transmit starea de fericire și persoanelor din jurul meu. Dacă nu le pot transmite fericirea, măcar încerc să le binedispun.
Citește în continuare..

Cartea reprezintă o colecție de texte ale autorului, scrise începând cu anul 1968 și până în 2009. Sunt texte care nu au legătură unele cu altele și au un caracter filozofic.

Este prima carte scrisă de Andrei Pleșu, pe care o citesc. Din punct de vedere filozofic nu am rezonat (încă) cu autorul, așa cum am făcut cu Octavian Paler, dar poate și din vina tematicii cărții. A tematicii care de fapt nu există, pentru că este o „recapitulare” de texte aranjate cronologic.
Citește în continuare..

Lansarea noului serviciu de social networking, de la Google, a sufocat tot internetul. Numai despre asta se vorbește, plus: „Dă și mie invitație.”. Până și eu voi dezbate subiectul, ceea ce confirmă infuzia sa până și pe blogul meu.

Am câteva curiozități și câteva remarci:

1. Spre diferență de failul cu Google Buzz, care ne-a fost băgat pe gât, Google+ e pe bază de invitație. Acest lucru a reorientat vectorul furiei oamenilor: Dintr-o furie împotriva furtului datelor personale (și a modului în care Buzz ne-a fost băgat pe gât), într-o furie datorată neputinței oferirii datelor personale (într-o cursă pentru obținerea de invitații pentru accederea în noua rețea).
Citește în continuare..