De când am fost la lansarea cârții De-a Bucătarii, unde am fost servit de domnul Daniel cu niște waffe ce ți se topeau în gură, am avut o obsesie: să-mi fac waffe-le mele.
Așa că mi-am cumpărat un aparat de făcut waffe, apoi am cumpărat ingredientele și m-am apucat cu jumatea de făcut waffe.
Evident, Daniel, că nu au ieșit ca ale tale. Au ieșit bune, însă mai subțiri și cu bule de făină, pentru că nu am mixer și am făcut crema cu lingura de lemn. :)
Citește în continuare..
Filmul, realizat după un caz real, ne inițiază în tainele exorcizării. Este un film deosebit ce arată o variantă de rezolvare a problemelor existențiale pe care și le pun „scepticii, ateii”, în ceea ce privește credința în Dumnezeu. Dacă ai curajul să te lași pradă filmului, să dai credit întâmplărilor din el, ce nu par a fi paranormale, vei avea parte de niște trăiri foarte intense. Nu mă aștept să vă placă filmul, însă mie mi-a produs o stare asemănătoare cu punctul culminant din Black Swan și îl poziționez pe raftul filmelor bune.
Citește în continuare..
Cartea mi-a fost recomandată de diriginta mea, când eram în clasa a VI-a ! Vă dați seama ce impresie mi-a făcut, dacă acum câteva săptămâni nu m-am putut abține să nu o cumpăr „dintr-un supermarket”, când am văzut-o pe raft.
Autorul relatează întâmplări din perioada liceală a vieții sale, când a urmat cursurile liceului „Gheorghe Lazăr” din București, binecunoscut pentru reputația sa și pentru faptul că este lipit de parcul Cișmigiu. Este o carte ușoară, delicioasă, care pur și simplu te translatează în timp și spațiu, respectiv, în perioada liceului, la liceul Lazăr, alături de „lăzăriști”. Autorul povestește cu lux de amănunte întâmplări comice și pline de nostalgie din adolescența sa.
Citește în continuare..
„Încetul” ca și stil de viață și muncă este un cuțit cu două tăișuri și are o stare de echilibru destul de greu de găsit, dar optim.
Știm cu toții cu lucrurile făcute încet au două motive:
1. Pentru a obține o calitate sporită a rezultatului;
2. Lenea;
Citește în continuare..
Vreau să tratez acest subiect pentru că am intrat într-o pasă proastră începând de luni și observ că nu se mai termină.
Citește în continuare..
Este o premieră pentru mine să mă uit la un pachet de filme, indiferent de tematica aleasă.
Am început timid și fără mari pretenții cu The King’s Speech. Mi-a plăcut foarte mult filmul pentru că este istoric și totodată îmi place actorul principal. Nu voi povesti filmul aici, însă voi încerca să identific mesajul principal al filmului. Unul dintre lucrurile importante transmise de film este că uneori în viață trebuie să ne asumăm răspunderea pentru ceea ce suntem și pentru misiunea noastră și că trebuie să trecem sau să încercăm să gestionăm cât mai bine orice obstacol ce ne stă în drum.
Citește în continuare..
Sâmbăta trecută, prima zi de weekend din primăvară, am decis să facem o plimbare pentru a mai schimba aerul de București.
Am plecat spre Pitești pentru că nu am vrut să ne încolonăm pe DN1 și nici pe DN1a, iar spre mare o să avem timp la vară să facem naveta. Așa că am plecat pe cea mai pitorească autostradă a noastră, care încă funcționează în mod decent, nu cum exagerează presa.
Ajunși la Pitești am avut de ales din 2 variante:
1. Râmnicu Vâlcea – Căciulata
2. Curtea de Argeș – Vidraru
Citește în continuare..
Japonia este în zilele astea victima unui spectacol macabru al naturii. Dacă totul s-ar fi întâmplat într-o zonă izolată, ar fi fost un spectacol frumos al naturii. De data asta este macabru.
O parte dintre noi, au trecut prin viituri, chiar anul trecut. Dar erau viituri din calea cărora puteai fugi. Acum unde să fugi, când din toate părțile vine apa ? Plus că apa aduce cu ea case, mașini, fabrici întregi.
Citește în continuare..
Monotonia în care ajungi în anumite perioade ale vieții te poate conduce la depresie. Te face să-ți pui sub semnul întrebării viitorul și dacă ești pe drumul pe care ți-l dorești. Și din punct de vedere profesional, cele mai grele zile sunt cele în care „basculezi” cantități mari de muncă, fără a vedea ceva concret la „suprafață”.
Totuși apar situații în care cunoști noi persoane, și din vorbă în vorbă ajungi să povestești ce ai făcut în viață până acum, ce țări ai vizitat, ce premii ai obținut, câte gagici ai avut :P, etc., în funcție de tipul conversației. Și enumerând așa îți dai seama că șirul este destul de lung și că uneori cel cu care vorbești nu a făcut nici pe jumătate din ce ai făcut tu. Această enumerare te va face să te simți bine și să te încarci cu energie pozitivă.
Cum ar zice americanul: „it’s like..: I’m not a looser after all” :))
Cred deci, că este bine să facem această recapitulare „de temps en temps”.
Trebuie să recunoaștem cu toții că băncile sunt un rău necesar. Cu ajutorul băncilor ne putem cumpăra cât timp suntem tineri mașini, case, televizoare, etc. Câștigăm timp, iar prețul acestui timp reprezintă dobânda plătită băncii.
Argumentul de mai sus, nu scuză dobânzile nesimțite practicate de bănci. Singura armă pe care o deținem noi este una pasivă și anume lupta concurențială a băncilor. Lupta băncilor după clienți face ca dobânzile să aibe valori cât de cât mai ok, iar mai nou lupta pentru refinanțare.
Având în vedere că am avut și eu un credit un euro, am întrebat domnișoara de la ghișeu: „Cum adică dobândă variablă? Poate crește oricât dobânda?”. Răspunsul a venit prompt: „Da, însă niciodată nu a variat mai mult de 0.01%”.. Niciodată până peste 1,2 ani. Noroc că am lichidat creditul încă din 2008, înainte de a începe nebunia cu dobânzile variabile.
Citește în continuare..
De când am fost la lansarea cârții De-a Bucătarii, unde am fost servit de domnul Daniel cu niște waffe ce ți se topeau în gură, am avut o obsesie: să-mi fac waffe-le mele.
