Mar 05 2010

Invictus – Un film de referinţă

Tag: ..in diverse,Film,Personalităţi MarcanteTeodor Mincu @ 01:48

Am vizionat filmul Invictus (2009), film ce mi-a atras atenţia de la prima vizionare a trailer-ului. În rolurile principale sunt 2 actori pe care îi admir foarte mult: Matt Daemon (Francoise, căpitanul echipei naţionale de rugby a Africii de Sud) şi Morgan Freeman (Nelson Mandela, preşedintele Africii de Sud în anii 1994 – 1999). Filmul este regizat, atenţie, de Clint Eastwood.

Invictus este numele unui poem scris de William Ernest Henley, poem ce l-a inspirat pe Nelson Mandela pe întreaga perioadă a detenţiei sale, de 27 de ani (!).
Iată versurile poemului:

Out of the night that covers me,
Black as the pit from pole to pole,
I thank whatever gods may be
For my unconquerable soul.
In the fell clutch of circumstance
I have not winced nor cried aloud.
Under the bludgeonings of chance
My head is bloody, but unbowed.
Beyond this place of wrath and tears
Looms but the Horror of the shade,
And yet the menace of the years
Finds and shall find me unafraid.
It matters not how strait the gate,
How charged with punishments the scroll,
I am the master of my fate:
I am the captain of my soul.

Filmul este:
1. ) O lecţie de istorie
2. ) O sursă de îmbunătăţire a culturii generale
3. ) O sursă de mesaje deosebit de interesante şi importante
4. ) Un film motivant

Voi detalia:

1. ) Este o lecţie de istorie pentru că ne arată care era viaţa cetăţenilor din Africa de Sud, şi modul în care această ţară a redevenit una democratică. Modul în care rasismul a început să fie diminuat în rândul cetăţenilor.

2. ) Este o sursă de cultură generală pentru că ne aduce în centrul atenţiei sisteme de legi, cum ar fi apartheid-ul, sistem de segregare rasială legal, ce a dăinut în Africa de Sud până la instaurarea lui Nelson Mandela.

3. ) Iată câteva mesaje importante pe care le-am desprins din film:

– De multe ori deciziile cu adevărat corecte nu ni se arată în lista de opţiuni pe care o avem în faţă (După 27 de ani de detenţie Mandela a considerat că în loc să se răzbune mai bine iartă şi astfel poporul va tinde să trăiască în armonie. Prin răzbunare n-ar fi făcut decât să amplifice tensiunile rasiale deja existente)
– Oamenii nu se dispreţuiesc în adâncul sufletului, decât în cazurile excepţionale. Mandela, folosindu-se de rugby, a reuşit să ducă sufletele poporului la incandescenţă şi apoi să le sudeze. Astfel în momentul în care Africa de Sud a câştigat cupa mondială la rugby, nu a mai contat cine e alb şi cine e negru, oamenii s-au bucurat împreună!
– De multe ori când eşti mai slab decât adversarul tău, îl poţi învinge pe acesta dacă ai o stare de spirit foarte bună. Dacă eşti suficient de motivat pentru a câştiga. Atunci vei găsi resursele necesare.

4. ) Este un film motivant, aşa cum sunt toate filmele care au în centrul acţiunii o activitate sportivă. În aceste filme este arătat cel mai uşor ce înseamnă să munceşti pentru obiectivul propus, ce înseamnă performanţa şi ce înseamnă victoria.

Toate rândurile scrise mai sus, sunt rezultatul acestui film.. Crezi că merită văzut ?


Mar 01 2010

“Contractul social” de Jean Jacqes Rousseau

Tag: CarteTeodor Mincu @ 23:29

Cartea pentru care nu ai un loc bine stabilit în bibliotecă pentru că ea nu aparţine unui gen literar popular. Toată copilăria m-am lovit de ea, am mutat-o de aici dincolo şi tot aşa. În anul I de facultate, la cursul de filosofie, profesoara a pomenit din nou de ea… Este o carte care mi-a stârnit interesul pe parcurs, m-am tot lovit de ea, până m-am hotărât să o citesc. Să aflu despre ce este vorba în această carte ce nu-şi găseşte locul în bibliotecă.

“Contractul social” este un tratat de drept politic. Este o piatră de temelie în realizarea legilor de bază, a constituţiilor, din statele moderne. Rousseau ne arată cum nevoia umană a generat legile şi guvernământul, cum statele s-au format din necesitatea oamenilor de a se ajuta reciproc şi nevoia de o protecţie care să elimine “legea celui mai puternic”, care dăinuia pe vremea când omul se afla în stare naturală. Astfel omul trece din starea de libertate naturală în starea de protecţie civilă.

Cartea începe prin a explica baza societăţilor şi a statelor şi se termină fulminant printr-un capitol despre religia civilă (!)

Citate:

Pactul fundamental, în loc să distrugă egalitatea naturală, dimpotrivă, înlocuieşte printr-o egalitate morală şi legitimă toată inegalitatea fizică dintre oameni pe care a putut-o lăsa natura; astfel, putând fi inegali ca forţă sau ca geniu, devin toţi egali prin convenţie şi prin drept.

De îndată ce îndatoririle obsteşti încetează de-a mai fi principala preocupare a cetăţenilor, care preferă să-şi pună mai bine la contribuţie punga decât persoana, statul se şi află în pragul ruinei. Trebuie să meargă la luptă ? Ei plătesc armate şi rămân acasă. Trebuie să mergă la sfat ? Numesc deputaţi şi rămân acasă. Mulţumită lenei şi banilor, ei sfârşesc prin a avea soldaţi pentru a înrobi patria şi reprezentanţi pentru a o vinde

Opiniile unui popor iau naştere din alcătuirea sa. Deşi legea nu reglementează moravurile, legislaţia este aceea care le dă naştere; când legislaţia slăbeşte, moravurile degenerează, dar atunci judecata cenzorilor nu va putea să facă ceea ce forţa legilor nu va fi făcut

Şi din ultimul capitol, care mi s-a părut a fi mai mult un manifest din partea autorului:

Religia considerată în raport cu societatea, care este fie generală, fie particulară, poate la rândul ei să se împartă în 2 categorii: anume religia omului şi religia cetăţeanului. Cea dintâi, fără temple, fără altare, fără ritualuri, limitată la cultul pur interior al Dumnezeului suprem şi la datoriile eterne ale moralei, este simpla şi curata religie a evangheliei, adevăratul teism şi ceea ce se poate numi dreptul divin natural. Cealaltă, mărginită la o singură ţară, îi dă zeii săi, patronii săi proprii şi tutelari. Ea îşi are dogmele, riturile, cultul său exterior prevăzut prin legi: cu excepţia numai a naţiunii care o urmează, totul este pentru ea necredincios, străin, barbar; ea nu întinde datoriile şi drepturile omului decât până unde poate ajunge cu altarele sale. Aşa au fost toate religiile celor dintâi popoare, cărora li se poate da numele de drept civil sau pozitiv.

Eu zic că merită citită :)


« Previous Page


Switch to our mobile site