Teodor Mincu: Jurnal de călătorie

Dacă aş putea vreodată să stau de vorbă cu un “reprezentant” al naturii aş avea un lucru să-i reproşez, un lucru de neiertat indiferent de explicaţii. Este vorba despre capriciile de moment ale naturii.

Când vine o furtună pe mare şi eşti pe vreun vapor, sau când vine vreun cutremur gen Haiti, sau când vine o furtună deosebită chiar şi pe continent, sau când vine un ger de – 20 de grade Celsius, şi eşti în faţa evenimentului, deci înainte să se petreacă, ai impresia că vine sfârşitul lumii. Ai impresia că este posibil să nu treci cu bine de momentele următoare, simţi că se sfârşeşte lumea. Apar primele victime. Totul este demoralizant, vezi cum natura îşi face de cap, cum apar nenorociri şi intri într-o depresie. Mor oameni, se distrug case, apar pagube materiale mari, este din ce în ce mai rău.. Dar…peste o vreme..în funcţie de gravitatea şi tipul capriciului, se termină. Ploile se opresc, norii se dispersează, iese Soarele, natura devine iar frumoasă şi de nepreţuit. Te bucuri din nou de fiecare clipă, de aerul curat, de frumos.

Totul e bine şi frumos, însă.. nenorocirile au rămas..oameni morţi, locuinţe devastate, urmele unui cataclism au rămas.. şi pentru ce? pentru ce folos ? pentru ce au murit oameni înecaţi sau pentru ce au murit oameni în frig? pentru absolut nimic..pentru că a fost un capriciu al naturii.

Pe blogul de business, aici

Enjoy!

Am stat şi m-am tot gândit…la realităţile ce ne înconjoară.

Care este realitatea mea, şi cum mă informez eu despre ea?

De exemplu zilele trecute cineva îmi spune că angajaţii unui dealer auto sunt disperaţi că nu pot vinde mai nimic.. Dacă nu aş fi stat de vorbă cu persoana, habar nu aş fi avut despre această situaţie, această realitate dureroasă pentru angajaţii dealerului. Sursele mele de informare, sau modalităţile mele de informare au dat greş ca să zic aşa prin faptul că nu mi-au furnizat această informaţie. Este vorba deci despre o realitate “paralelă” cu realităţile mele despre care sunt informat.

Văd zilnic maşini foarte scumpe pe stradă înghesuite în trafic, bară la bară, dar în acelaşi timp presa ţipă despre miile de noi disponibilizări. Par a fi alte 2 lumi paralele..

Când călătoresc în străinătate şi am acces la tv în camera de hotel, singurul post la care mă pot uita în general este CNN. Pe CNN văd ştiri de interes mondial, care apar pe ici pe colo în ştirile naţionale de la noi. Deci CNN construieşte o realitate, a sa. Nu pun la indoială informaţiile şi veridicitatea lor, deşi au toată încrederea mea, ci mă refer la tipul informaţiilor transmise audienţei, mai ales la modalitatea de selectare a lor.

Apoi când doresc la finalul unei zile de lucru să aflu ce se mai întâmplă în ţara noastră, intru pe un portal de ştiri, hai două. Acolo se conturează alte 2 realităţi în principiu asemănătoare, expuse diferit, dar asta nu mai contează.

Dacă trag linie pot asemăna aceste realităţi cu nişte lumi, aproape paralele, deoarece se intersectează uneori.

Tind să cred că realitatea fiecăruia este de fapt volumul de informaţii ce-l înconjoară, de multe ori limitat la domeniul său de interes, la branşa sa, poate hobby-urile sale.

Totuşi sunt de părere că realitatea mea, sau a ta, trebuie să fie mai mult decât din domeniile înşirate mai sus, pentru că dacă nu primeşti informaţii şi din alte domenii, te plafonezi la un singur domeniu, la cel la care eşti deja specialist.

Şi atunci apare o întrebare, Care ar trebui să fie realitatea mea ? Cum şi de unde îmi pot parveni informaţiile unei realităţi optime pentru mine?

Trailerul e pe măsură !

La vârsta de 77 ani Octavian Paler încearcă să-şi contureze un autoportret. Remarcă însă că memoria sa are “pete albe” şi astfel aseamănă această autodescriere cu o oglindă spartă, ce nu poate reda o imagine întreagă,clară şi fără lipsuri.

Explicaţia pentru această carte este relatată încă de la început:

În rest, explicaţia pentru nevoia mea de confesiune e foarte simplă. Fiind un introvertit, nu am cum să scap de “eu”. Nu pot să scriu dacă nu mă descriu.

Aceasta este cea de-a 4 carte scrisă de Octavian Paler pe care o citesc şi doresc să remarc faptul că în toate cărţile scrise de el şi pe care le-am citit eu (Viaţa pe un peron, Viaţa ca o coridă, Convorbiri cu Octavian Paler), autorul vorbeşte despre sine. Chiar dacă uneori inventează un personaj, cum ar fi profesorul de istorie din Viaţa pe un peron, toate întâmplările trăite de eroi, au fost trăite în esenţă de autor.

Astfel şi aici (care este o carte scrisă cu acest scop, al amintirilor) am regăsit multe din întâmplările din adolescenţa sa, cu precădere din anii liceului şi ai studenţiei. Majoritatea relatărilor şi din celelalte cărţi fiind din această perioadă.

În “Viaţa ca o coridă” sau “Viaţa pe un peron”, autorul trimiteri la viaţa sa, tinde parcă să se dezlănţuie în lumea amintirilor, însă este forţat să se reîntoarcă la subiectul pe care îl tratează în fiecare dintre cărţi. În “Autoportret într-o oglindă spartă” şi “Convorbiri cu Octavian Paler”, am senzaţia că pur şi simplu autorul devine liber ca pasărea cerului şi poate relata din experienţa vieţii sale tot ceea ce doreşte şi consideră că merită transmis cititorilor săi.

Zilele astea mă tot gândeam la principii. Principiile noastre de zi cu zi. Am reflectat şi am ajuns la 3 concluzii/idei destul de generale.

1. Principiile sunt făcute pentru a fi încălcate (nu este ideea mea, ci doar una dintre concluziile la care am ajuns )

2. Respectarea în totalitate şi sinceră a propriilor principii este extrem de greu de realizat, este un ideal.

3. Respectarea principiilor îţi asigură în general un somn bun, linişte sufletească şi respectul celor din jur

M-am apucat de cartea asta deoarece am citit câteva lucruri despre ea într-una din cărţile scrise de Octavian Paler. Nu ştiam la ce să mă aştept.

Numele cărţii se referă la groapa de gunoi din cartierul Cuţarida, aflat la marginea Bucureştiului, în zona Griviţei. Acţiunea se întâmplă în perioada interbelică.

Autorul urmăreşte dezvoltarea mahalalei Cuţarida în paralel cu relatarea aventurilor unei găşti de hoţi condusă de (“Stăpânul”) Bozoncea.

Astfel ne sunt oferite detalii amănunţite din viaţa celor ce formau mahalaua, a celor ce au dezvoltat-o: Stere cârciumarul, Grigore gunoierul şi Aglaia soţia sa, viaţa zidarilor şi a cfr-iştilor ce şi-au construit case de lut în acea zonă.

Toată acţiunea se petrece în apropierea gropii de gunoi ce juca rol de ascunzătoare de multe ori pentru bandiţii lui Bozoncea.

Cartea transmite nenumărate mesaje demne de ţinut minte o viaţă.
Dintre cele pe care le-am remarcat în mod deosebit voi relata 2, primul îl voi transmite pintr-un citat care mi-a rămas şi acum în minte, iar al doilea prin relatarea unei întâmplări din carte.

1. Citatul: “Mâna are 5 degete, dar când acestea se strâng formează un pumn”

2. La un moment dat ucenicul găştii de hoţi Paraschiv acumulează în gaşcă experienţă, fiind o fire mai nărăvaşă simte că începe să aibe putere şi răstoarnă căpetenia hoţilor, pe Bozoncea. Bozoncea care devenise un pic mai în vârstă şi nu mai avea aceeaşi vână ca în tinereţe.

Hoţii de genul celor din “Groapa” sunt genul de oameni care nu stau prea mult pe gânduri când săvârşesc crime sau furturi. Sunt oameni la care primul instinct primează. Şi astfel ei fac legătura între societatea umană normală şi animale, sunt o stare intermediară, dar care păstrează condiţia fundamentală a vieţii şi vieţuitoarelor pe acest pământ, şi anume că întotdeauna un lider care devine slab de-alungul timpului va fi “mâncat”/înlocuit de pretendenţii mai tineri.

Am ajuns la concluzia că aşa este construită viaţa şi că aşa trebuie să fie. Aşa cum acceptăm moartea ca fiind parte din viaţă, trebuie să acceptăm şi faptul că cel mai puternic va avea pretenţia de a deţine puterea în comunitate şi o va câştiga dacă conducătorul curent este slăbit, nu e loc de respect sau înţelegere.

Am văzut că este foarte la modă pe bloguri să se scrie realizările proprietarului din anul ce tocmai a trecut.

Nu pentru a fi în ton cu moda, ci pentru mai încolo mi se pare un lucru bun o astfel de recapitulare.

Să începem:

1. În primăvara anului am deschis primul sediu al firmei, am început cu 1 angajat pentru vânzări.

2. În luna martie lansez LiveSpot.org, portalul evenimentelor LIVE din România

3. În primăvară termin programul de master “Internaţional Project Management” din cadrul ASE

4. În vară nu am avut concediu decât 3 zile, dar am avansat semnificativ cu turism-360.ro deschizând noi secţiuni cum ar fi: Vremea, Hărţi, Mersul Trenurilor, Transport de persoane şi altele

5. În luna august fac rafting pe râul Jiu şi reuşesc să cad din barcă fix în zona cea mai periculoasă.

6. În luna mai câştig concursul Best Business Plan, organizat de JCI la Bucureşti, cu planul de afaceri pentru doctorbun.ro

7. La începutul verii relansez doctorbun.ro, transformându-l dintr-un site de ranking pentru doctori, într-o reţea socială destinată doctorilor şi având ca scop final o mai bună transparenţă a sistemului sanitar românesc.

8. În toamnă turism-360.ro intră în prima pagină (top 15) din trafic.ro la categoria turism.

9. În luna septembrie Doctorbun.ro câştigă locul 2 la secţiunea Social Networking din cadrul Webstock 2009

10. Tot în luna septembrie am început prima campanie de publicitate prin afişaje în spaţii publice, la metrou pentru doctorbun.ro

11. În iarnă completez echipa de lucru cu un Content Editor şi un Programator PHP

Este posibil să mai fie lucruri..dacă nu mi le amintesc şi le ştiţi voi..puneţi la comentarii :P