Teodor Mincu: Jurnal de călătorie

Este ce-a de-a treia carte scrisă de O. Paler, pe care o citesc. Stilul inconfundabil este prezent şi în “Viaţa ca o coridă”, carte în care autorul face o paralelă între vestitele coride şi viaţa sa.

Cuprinsul cărţii oscilează între relatări legate de coride şi însemnătatea lor, şi amintiri din viaţa scriitorului, cu predilecţie din perioadă liceului. De asemenea ne sunt relatate şi amintiri din perioada copilăriei, trăită în Lisa, satul său natal aflat la 18 km. de Făgăraş

La fel ca şi în “Viaţa pe un peron”, şi aici scriitorul aminteşte de obsesiile din timpul vieţii sale, cum ar fi partidele de şah, sau plăcerea dusă la extrem pentru muzica simfonică.

Ca şi în celelalte cărţi ale sale, am remarcat din nou modalitatea în care autorul tratează evenimentele pe care le analizează, punerea în balanţă a ambelor părţi, ca într-un proces de tribunal, jucând rolul avocatului pentru fiecare dintre părţile aflate în opoziţie, pentru ca în final să nu poată da o sentinţă.

Am extras şi câteva citate care mi s-au părut deosebite:

1. Vrând să ştii cât mai multe, rişti să ştii câte puţin din toate, dar să nu ştii aproape totul despre nimic. O prea mare curiozitate, transformată de tine în viciu, poate deveni primejdioasă, deoarece profunzimea pretinde să-i jertfeşti ceva, să-ţi limitezi aria interesului. Orgoliul de a întreprinde “mai mult” presupune umilinţa de a te ocupa de “mai puţin”.

2. Viata e rotunda, s-ar zice. Ca pământul. Mergi, mergi şi te trezeşti în acelaşi punct uneori. Doar că ai riduri şi amintiri.

3. Râsul e un dezinfectant, spuneai, un dezinfectant de origine divina. Numai că trebuie să râzi totdeauna la timp, înainte de a se întinde infecţia.

4. Siliţi să aflăm zilnic, din discuţii, din atmosferă, că moartea ameninţă din toate părţile, trăiam precum cârtiţele în subteranele unei lucidităţi premature, cuminţiţi înainte de a îndrăzni

5. Erai de părere că misterelenu trebuie să fie violate. Că nu trebuie să ne încăpăţânăm să explicăm inexplicabilul. Explicat, ziceai tu, misterul nu se lămureşte, ci moare. Singura şansă de a-l păstra intact este de a renunţa să-l explici

6. Când vei găsi ceva (vrednic de însemnare) şi nu vei avea hârtie să scrii, scrie (chiar) pe hainele tale

7. Căci dacă e o fericire să începi, în orice sfârşit e ceva trist

8. Şi, încă o dată am descoperit că nu există “mai târziu”. Ceea ce n-am spus la timpul cuvenit nu mai poate fi spus.

9. De altfel, tu erai de părere că fiecare găseşte într-un lucru ceva ce doreşte să caute. Dacă este aşa, o legendă are multe şanse să fie mai frumoasă şi mai puternică decât un adevăr.

10. Cu alte cuvinte, durerea te învaţă să suferi şi pentru altul, sau, măcar să nu-l dispreţuieşti că suferă

Dintre toate reclamele “ANTI” electorale pe care le-am văzut, pot spune că cele făcute de PD-L sunt cele mai creative…de departe, mai ales cele pentru online.
Iată o dovadă mai jos.

Dacă treceai cu mouse-ul peste banner-ul de sus, se întâmpla banner-ul de jos :)

Acum circ 3 săptămâni, am fost cu maşina (loganu’ meu simpatic) la Cabana Bolboci..am zis eu traseu de off-road..pt o maşină de oraş..dar vorba rumânului..lasă că loganu merge..Şi a şi mers destul de bine!

Cu această ocazie, am strânz şi pânzele de paianjen de pe blogul meu foto, şi iată deci, vă invit la poze!

http://teodormincu.ro/photoblog/index.php?showimage=20

Jos sub poză sunt 2 linkuri, apasă NEXT (dreapta) pt .poza următoare ;)

Aştept păreri!

Astăzi am mers la concertul “Cei ce ne-au dat nume” al formaţiei Phoenix.

Spectacolul a avut 2 părţi, şi anume prima parte dedicată zilei de 1 Decembrie şi a doua parte ce a conţinut melodiile clasice Phoenix.

Ce-a de-a doua parte a spectacolului a fost una previzibilă: lumea în picioare, cântând alături de artişti, furtuni de aplauze, într-un cuvânt extaz pentru fanii formaţiei.

Prima parte însă a fost mai specială…
Prima parte a fost un mix de muzică şi imagini. Muzica preponderent instrumentală (incluzând şi fantastica “Ciocârlia”) a fost mixată cu un spectacol de imagini proiectate pe peretele din spatele artiştilor. Imagini specifice româneşti de la sate. Cruci, case ţărăneşti, oameni îmbrăcaţi în port popular, peisaje cu căpiţe de fân, viaţa românească, pur şi simplu viaţa “celor ce ne-au dat nume“.
De asemenea prima parte a fost acompaniată şi de vocile angelice ale corului Acapella.

Este deosebit de greu să transpui în scris ce a fost acolo..
Pentru mine a fost mai mult decât un spectacol, pur şi simplu m-a făcut să mă gândesc la cât de frumoasă este tradiţia românească. M-a făcut să mă gândesc să omul este cel mai important pe lumea asta, pentru că tot ce este frumos în jurul nostru şi nu este creat de natură, este creat de om. Spectacolul din seara asta a fost creat de o echipă de oameni deosebiţi. Câtă valoare a dat concertului toboşarul Ovidiu Lipan Ţăndărică ? dar chitaristul Nicu Covaci ? Eu zic că peste 90%, deci iată ce au făcut 2 oameni, fiecare în felul lui şi în acelaşi timp unic în lume şi timp.

Astfel lecţia pe care am învăţat-o în seara asta a fost că omul este de nepreţuit. Dacă pierzi omul, nu-l mai poţi recupera..nici după 1 an, nici după 100.