Teodor Mincu: Jurnal de călătorie

A fost un eveniment destul de tulburător, încât iată că a ajuns pe blog.

Datele iniţiale:

Apare un câine la tine în zona..şi stă pe stradă..”săracul”, dar noaptea intră-n curte şi mănâncă mâncarea câinelui tău papă-lapte..
Mai întâi intră nopţile, apoi intră şi ziua, apoi începe să urle la lună..deci acest câine nu trebuie doar dat afară din curte ci îndepărtat de tot.

Câinele muşcă tot ce intră în spaţiul lui vital. Deci este riscant să te apropii prea mult…De gonit nu merge că se întoarce. Hingherii nu vin.

Situaţia se împute, ce e de făcut?

Acţiunea Tomberonul!

Pasul 1. Mergi la veterinar şi iei un anestezic de animale, nu-l va adormi dar îl va blegi..deci chef de muşcături nu va mai avea şi nici prea sprinten nu va mai fi.

Pasul 2. Iei un tomberon (ştiu nu se găsesc pe toate drumurile, dar dacă stai la curte sigur ai unul. Eu am unul metalic, comunist.)

Pasul 3. Încolţeşti patrupedul undeva în grădină pentru a avea uşor acces de sus (cu bâta desigur, să ai acces).

Pasul 4. Împingi câinele în tomberon..cum poţi..ca să nu intru în detalii picante..

Pasul 5. Legi capacul tomberonului cu cabluri.

Pasul 6. Transporţi tomberonul în portbagajul unui logan (nu intră tot, ci pe jumate, vezi să nu zgârii maşina!)

Pasul 7. Direcţia: Bragadiru, sau orice altă zonă marginală.

Pasul 8. Scoţi tomberonul salvator din portbagaj, îl pui jos, culcat şi eliberezi fiara, eu am găsit un şanţ…a fost echitabil pt toţi.

Pasul 9. Aduci tomberonul acasă.

Cam asta fuse..am zis că dacă animalu’ se întoarce..conform miturilor..îl adopt.

Din când în când tot mi se spune..”nu înţeleg ce te chinui cu diacriticele alea..”, şi într-adevăr este un efort suplimentar în a le utiliza pentru că uneori trebuie să schimbi tastatura pe engleză, pentru parole, scriere de cod (php), etc.

Eu zic că merită, pentru că un procent mare dintre cei care folosesc internetul au typo-uri, şi aveam şi eu f multe în trecut şi încă mai am.

Aşa că atunci când citesc un text (fără diacritice) care este corect, fără typo-uri sau alte greşeli, cu reguli de punctuaţie folosite corect, mi se pare un text de calitate, lucrat, verificat, îngrijit. Cel care a scris a ţinut la textul său nu doar l-a aruncat acolo. Atunci când sunt folosite şi diacritice, pe lângă textul îngrijit, am senzaţia că arta este completă, că cercul s-a închis. Deja nu mai este vorba doar despre un banal text, ci despre o lucrare, un text cu un minim de valoare.

De aceea am fost vrăjit şi scriu în continuare cu diacritice.

În romanul “Desculţ”, Zaharia Stancu evocă viaţa ţăranului român dinainte de răscoala de la 1907 şi până undeva spre finalul primului război mondial.

Numele romanului provine de la faptul că în acele vremuri ţăranii români umblau desculţi începând de primăvara devreme şi până toamna târziu. Era ca un statut social. Ţăranii mai înstăriţi erau descrişi în primul rând prin faptul că “merge încălţat cu..”.

Acţiunea se petrece în satul Omida, un sat din Bărăgan, aflat între Turnu Măgurele şi Roşiorii de Vede. În satul Omida nu exista nici un conac boieresc, astfel că la răscoala din 1907, oamenii de aici au descins în alte sate din apropiere.

Acţiunea romanului este prezentată prin ochii lui Darie, băiatul lui Tudor, din satul Omida, ce mai avea încă 9 copii.

În evocarea autorului am remarcat folosirea cu preponderenţă a enumerării, în descrierea unui peisaj, sau a unei situaţii, încercând să cuprindă tot ansamblul prezentat şi pentru a evita apariţia unor suspiciuni în ceea ce priveşte omisiunea datorită preferinţelor scriitorului.

Într-o primă parte a cărţii, Darie ne povesteşte modul de viaţă al ţăranilor români, obligaţi să îndure regimul impus de clasa boierească din acea vreme.
Aici imaginea de referinţă este cea în care la strângerea viei, ţăranii au fost obligaţi să poarte botniţe de metal pentru a intra la muncă.

Apoi urmează evenimentele de la 1907, unde sunt prezentaţi ţăranii “răcorindu-şi” sufletele, pe conacurile boiereşti.

Darie începe apoi şcoala primară, este trimis la Roşiori în grija unor meşteşugari locali, după care acesta revine acasă cu gândul de a începe liceul.

Acest din urmă plan este stricat de începerea Primului Război Mondial, de a cărui evocare prin ochii ţăranilor români se ocupă scriitorul în ultima parte a cărţii.

Citate remarcate:

“Caută în toate câte le vezi tâlcul lor adevărat şi adânc, Darie”

Ieri a fost 21 noiembrie, ziua mea.

Nu ştiu de câţi ani nu am mai nimerit o zi aşa de însorită şi frumoasă, pe 21. A fost o zi fără stresul parţialelor, sau al examenelor de la ASE, a fost o zi în care nu am fost stresat de muncă (deşi am făcut 2,3 chestii dar au fost aşa..”a pleasure”).

A fost o zi în care mi-am făcut mie un cadou, şi anume am pus prima cărămidă la baza proiectului despre care am vorbit acum 21 de zile , am terminat prima carte şi anume: “Desculţ” de Zaharia Stancu.

Voi face un review despre carte, astăzi în cursul zilei.

Azi dimineaţă am fost la o întâlnire organizată de seedmoney, pentru oamenii din online.

Vlad Nedelcu a ţinut o prezentare de încurajare în a-ţi atinge visul, şi la un moment dat a dat un citat din M. Ghandi, care mi-a plăcut foarte mult (deoarece 80% l-am străbătut)

Intai te vor ignora; apoi vor rade de tine; apoi vor lupta impotriva ta; APOI VEI INVINGE!

Astăzi nişte fete “isteţe” de la ING m-au pus pe drumuri.. Despre ING consider că este cea mai eficientă bancă din România, şi nu e vorba de reclamă sau altceva. Pur şi simplu îi folosesc cu maximă uşurinţă şi de asemenea cu viteză maximă dpdv al tranzacţiilor, ieftini la comisioane şi altele.

Astăzi însă m-au pus pe drumuri bine de tot şi nu aveam nevoie decât de un extras bancar banal ştampilat (de persoană juridică).

În fine, nu am putut fără, aşa că am făcut tot ce au zis şi într-un final am obţinut ce am avut nevoie. La final…îmi spuneam în gând..”Cât timp am pierdut…câtă pierdere de vreme” din cauza neştiinţei, fiecare funcţionar ştie anumite lucruri, iar alteul nu. Astfel că în orice situaţie, nu neapărat la ING, un funcţionar din neştiinţă te poate alerga 1 zi, iar altul, la acelaşi ghişeu să te rezolve pe loc. Aşa e în România, poate şi în alte ţării (?), până la urmă e vorba de greşeala umană..

Eh şi cum ieşeam eu aşa cu gândul de mai sus..că am pierdut vremea..subit mi-ai tăiat gândul, şi am reformulat: “Am învăţat ceva!” (în cazul de faţă am învăţat nişte operaţiuni care se pot face la self bank, şi alte chestii..)

Deci cred că mereu când pierzi vremea aşa aiurea, de fapt înveţi ceva nou, acel lucru care te-a făcut să pierzi vremea, lucrul minim pe care îl înveţi poate fi chiar schimbarea furnizorului de servicii. :)

Viaţa este construită din obiective. Primele obiective pe care le avem în viaţă sunt legate de învăţătură: să iau bac-ul cu notă mare, să intru la facultate, să nu am restanţe, etc.

Apoi încep obiectivele din viaţă noastră matură, de obicei legate de vârstă: până la 27 de ani vreau să am mercedes, până la 30 de ani vreau să călăresc, etc

Astăzi mi-am propus primul meu obiectiv de viaţă. Ce-mi doresc să fac până mor. Probabil sunteţi curioşi care ar putea fi acest obiectiv?..

Unul dintre obiectivele mele, până mor este să citesc 90% din cărţile lăsate moştenire de părinţii mei. Cred că peste 100 de cărţi sunt, dacă nu mai multe…

PLUS Toate lucrările lui Octavian Paler.

Voi creea aici o secţiune, numită Carte, unde voi povesti despre fiecare carte citită, voi face nişte “recenzii” pentru fiecare dintre ele.