Abia astăzi am terminat de citit cartea “Viaţa pe un peron” scrisă de Octavian Paler.
Tot astăzi m-am decis să îi fac şi o recenzie cărţii, nu profesionistă, ci din punctul de vedere al unui cititor mediocru.
Ideea e că am vrut ca această recenzie să o fac cu stil, şi astfel mi-am scos de la naftalină stiloul chinezesc pe care îl foloseam în şcoala generală precum şi cerneala HERO :D Both my favorites şi am scris recenzia, pe care o găsiţi în secţiunea Ai carte, ai parte din revista Ifeel.
Din păcate viaţa nu este un joc pe calculator. Ai o singură viaţă, iar momentul în care îţi alegi drumul pe care doreşti să-l urmezi nu se întâmplă decât o singură dată. Nu mai ai şi alte vieţi de rezervă în care să ai altă meserie, altă soţie, mai mult sau mai puţin curaj. Desigur drumul în viaţă poate fi schimbat, poţi face alegeri de drumuri de mai multe ori, însă un singur moment este optim şi crucial, pentru fiecare dintre noi, şi dacă atunci nu ai ales ceea ce trebuie, deja ai un handicap faţă de restul indivizilor. Chiar dacă la prima vedere nu ai un handicap, acesta există şi este eternul TIMP.
Domnul Timp întâlnit şi sub denumirile: Vindecătorul de suflete, titanul ireversibil, etc.
Astfel, în viaţă consider că există mai multe momente de timp când ai de ales: (atenţie momente la fel de unice precum cele despre care am vorbit mai sus, dar de o importantă secundară)
– Îi dau un topor în cap, sau plec ?
– Îi spun o vorbă care să doară cu adevărat, sau nu ?
– Spun DA când mă cere de soţie sau nu?
– Îi spun că o iubesc sau nu ?
Acest gen de momente sunt ireversibile, poţi să-i spui unuia nişte vorbe care să-l îndepărteze pe viaţă de tine, poţi da un topor în cap şi să intri în puşcărie.. Ca să faci întotdeauna alegerile corecte, este destul de dificil, mai ales dacă trebuie să iei decizii rapide.
Cel mai eficient mod de a lua astfel de decizii este să te desprinzi şi priveşti în ansamblu. Nu lua decizii în funcţie de starea emoţională de moment, pentru că de multe ori se poate să-ţi pară rău pentru ce ai făcut, şi să nu poţi da timpul înapoi ca să repari..
Dedic acest articol şi discursul de la final tuturor celor care:
– Luptă pentru un vis
– Nu renunţă în lupta lor, oricât de greu le-ar fi, zi de zi
– Privesc pe fereastra biroului şi îşi doresc să fie liberi şi neştiutori precum copii ieşiţi la joacă
– Ajung acasă atât de obosiţi încât nu mai sunt în stare de nimic
– Chiar dacă nu primesc nici cea mai mică răsplată pentru multe zile de muncă, dar care se dăruiesc pentru un vis în care cred.
– Construiesc inch by inch.
De ce facem asta ?… “because we know when we add up all the inches, that will gonna’ make the fucking difference between winning and loosing, between living and dying”
Nimeni nu mai vrea nimic în această ţară. Toată lumea caută posibilităţi în străinătate:
1. Vacanţe în străinătate.
2. Case în străinătate.
3. Artiştii care cântă mai mult în străinătate.
4. Copii trimişi la studii în străinătate.
5. Oameni care muncesc şi îşi câştigă pâinea în străinătate
6. Oameni care se îmbracă din străinătate
7. Oameni care se mută în străinătate.
Din ce în ce mai mult românii caută soluţii în străinătate, pentru că de foarte multe ori au găsit: preţuri mai bune, servicii mai bune, oameni mai civilizaţi, condiţii mai civilizate.
În loc să facem un efort să evoluăm cumva..să nu mai fim proştii europei..facem un Bacalaureat cu 3 probe obligatorii.. (asta aşa ca…off the record)
Oamenii care ne coduc au fost aleşi de românii săraci mituiţi cu mici sau cred că în mare măsură de membrii de partid din toată ţara şi prietenii lor..
Oare ţara asta cui va rămâne, ce se va alege din ea.. ?
Ce m-a făcut să scriu asta şi care este legătura dintre ele? Priviţi RECLAMA mai jos:
