De când cu plimbarea la Muzeul Satului de 1 Martie, mi-am propus să mă exprim şi arta manuală.
Iată că a venit şi prima ocazie, Paştele. Aşa că împreună cu puiul de dac ne-am apucat să vopsim şi să pictăm ouă.. Da, să le pictăm aşa ca la clasa I-a.
Deci STAGE 1: Vopsirea clasică a ouălelor, iată câteva poze.
Tehnologie: Fierberea apei, disiparea căldurii borcanului cu apă fiartă prin lamelă de cuţit, lingura chinezească.
Urmează pozele:
STAGE 2: Pictarea ouălelor, definirea unei lumi a ouălelor ce prinde viaţă în bucătăria din căsuţă :)
Poze:
Personajul Câştigător al serii, şeful de trib:
Viermele indian
Zi de zi observ lucruri interesante la viaţa mea, şi le tot analizez..
Uneori remarc faptul că tocmai mi-am împlinit un alt vis din copilărie fără să realizez..(probabil renunţasem demult la el..)
Alteori remarc că am ajuns într-o situaţie care acum 5 ani mi se părea capătul lumii..mi se părea că nu se va întâmpla niciodată,n-are cum să mi se întâmple mie.. şi iată că mi se întâmplă…trăiesc acele situaţii, altă dată considerate imposibile..Apoi sunt întrebat de cei din jur “Ce ai, eşti supărat?”… eu: “Nu, sunt normal…nici fericit, nici trist”
Ce e de făcut în astfel de situaţii ?
1. Poţi să continui lamentarea şi să dai într-o depresie
2. Poţi să priveşti înainte şi să te întrebi: ce opţiuni am eu în situaţia asta? ce pot face?
Îmi spune lumea, “eşti tânăr de ce munceşti aşa mult ? Distrează-te”.. Nasol..trece viaţa bag o depresie…DAR apoi devin raţional şi îmi zic: “Ok, renunţ la job, sau muncesc numai până la 14.00 şi apoi mă distrez”. Mişto nu? Auzi, dar dacă eu nu mai muncesc suficient..sau deloc cu ce bani să mp distrez? Că momentan nu am un sponsor oficial..Mă întreţin…deci cu ce bani? că de produs nu mai produc..eu mp distrez, deci consum..Aşa că..deschid paleta de opţiuni:
1. Muncesc în continuare, şi face ceva bani..cât să strâng de o vacanţă
2. Muncesc la jumate din capacitate..şi mă distrez..prin casă..că bani de ieşi nu mai am de unde lua..că mă distrez..
Pentru a nu cădea în depresii, părerea mea este că mereu trebuie să ai o paletă de opţiuni în faţa ochilor, dacă în paletă apare şi distracţia non stop..atunci o poţi alege liniştit. Dacă nu…treci la muncă şi fă-o să apară acolo :)
Zilele trecute mi-am făcut şi eu un cont pe twitter, pentru că am văzut că fenomenul twitter începe să ia amploare şi în România..
Deşi am acest cont de aprox 1 săptămână..nu ştiu care sunt capabilităţile acestui canal de comunicare, momentan mă rezum la cele de bază.
Unii au pornit chiar şi un business bazat pe acest serviciu (microjobs.ro). Toţi cei care lucreză în “online” au cont pe twitter..deci a trebuit să-mi fac şi eu.
Primele concluzii…
Twitter-ul este ca un messenger public..când vrei să-i scrii ceva cuiva, de fapt la scrii tuturor..
Eficienţa acestui sistem depinde pe cine “urmăreşti”.. Dacă ai tipi care freacă duda pe net acest serviciu poate deveni enervant şi obositor..
Eu personal îi urmăresc pe cei care sunt relevanţi pentru mine, de pe urma cărora pot învăţa lucruri, sau care spun lucruri de valoare. Oricum serviciul te ţine la curent cu ce se petrece în fiecare secundă în “online” şi la finalul zilei ai impresia că ai vorbit cu vreo 50 de oameni :D
Din cauza acestui serviciu destul de revoluţionar, blogurile celor ce îl folosesc, au intrat într-un con de umbră…ei îşi spun părerile instant pe twitter, apoi li se face lene (sau deja devine târziu) să le mai pună şi pe blog..
The world is changing…
PS. Pe twitter mă găsiţi cu userul teodormincu
