Când am fost la Muzeul Satului, de 1 Martie am fost impresionat (plăcut) de ideea de mărţişoare făcute de mâna celor ce le vindeau. Aveau un farmec deosebit.
Zilele trecute am umblat prin cutiile cu obiecte din copilărie şi am descoperit nişte “obiecte de artă” făcute de mine.
Astfel veţi vedea în poze aşa:
1. Brăţări făcute din noduri..erau foarte populare când eram eu la liceu..cls a IXa
2. Covoraş făcut la gherghef..da mi-a plăcut fff mult să fac covoraşe
3. Piesa de rezistenţă: cutie de şah/table
La cutia de table, puteam face şi piesele de şah, dintr-o coadă de mătură, dar le-am tăiat strâmb şi am renunţat la ele. Iar piesele de şah..sunt farmecul ansamblului, cumpărate de la mare, din Mamaia, unde ştim cu toţii clasicele bazare cu astfel de obiecte de artizanat.
Azi în drum spre casă, am dat peste un vecin (unchi) de-al meu cu care am avut nenumărate certuri..uneori chiar era să ne luăm la bătaie. Era beat mort..şi cum trec eu pe acolo..mă vede, vine fericit spre mine, cu întrebări că ce mai fac eu , etc etc. Şi spoi începe să insiste să beau şi eu un pic de …ce naiba a băut el acolo..nuş..săniuţă sau vin de casă..
Tind să cred că omul este mânat în 90% din acţiunile sale din egoism. Oamenii sunt nişte egoişti. Atunci când îşi părăseşte partenerul de viaţă pentru o “prospătură” de gen feminin sau masculin o face din egoism, din plăcerea personală. Atunci când cumpără ciocolată la fel..pentru plăcerea personală. Atunci când merge la şcoală, o face ca să fie mândru de el, că are studii. Atunci când munceşte o face pentru bani, care să-i folosească în interes propriu. Atunci când face sex: fie ca să se simtă el bine, fie ca să-i arate partenerei/partenerului ce bun e la pat, crescându-i astfel ego-ul. Atunci când face poze, pentru a se da mare cu ele pe blog, atunci când scrie pe blog pentru a se da mare ce “filosofii” are despre viaţă, atunci când dă un bănuţ unui cerşetor, pentru a se simţi el bine, şi pentru “a urca o treaptă spre rai”..
Ceea ce mă face să cred că atunci când cineva te invită să bei cu el o face pentru că el se simte vinovat că bea singur, că îi este ruşine de starea în care se află şi pentru a nu fii singur în starea lui mizerabilă încearcă să te atragă şi pe tine în aceeaşi găleată.
Tot umblă vorba la televizor că împrumutul la FMI va aduce vremuri foarte grele la noi în ţară. De data asta cică nu ar mai fi vina directă a celor ce ne “conduc”, ci cică s-ar fi dictat de afară, iar banii vor intra în sistemul bancar care în mare parte nu este românesc.
Deci noi vom munci din greu pentru nişte bani care intră tot în buzunarul şmecherilor din UE.
Oamenii de rând din România parcă au o soartă tristă..şi anume de a alerga ca un măgar după morcovul desenat pe o foaie şi pus dinaintea ochilor săi de către cel care îl călăreşte…Măgarul aleargă dar niciodată nu va ajunge la falsul morcov.. Dar până cînd va alerga? oare?
Un alt exemplu sunt eu, care plătesc nişte utilităţi la comun cu vecinii mei, care-mi sunt şi rude..(după nume, că după comportament nu par a fi), nişte utiliăţi pe care nu le folosesc..dar trebuie să plătesc.. Odată nu am vrut să mai plătesc..am zis nu…s-a făcut mare zarvă, dar “răscoala” mea a fost înnăbuşită..Am decis că mai bine plătesc în continuare..nu aveam timp de prostii…certuri etc..Dar mereu mă gândesc..că în curând nu voi mai plăti..Oare nu aşa gândesc mulţi români? Oare până când oamenii de rând vor mai înghiţi să fie furaţi şi batjocoriţi de cei care conduc ţara, şi acuză regimul anterior de eşecul actual? oare până când? vom ajunge la altă revoluţie? de data asta o revoluţie fără interese ascunse? şi fără mişelie în rândul celor ce sunt la vârf?
..probabil vor veni alţii puşi pe furat..şi ei..că aşa e omul (nu neapărat românul)
Nu ştiu cum m-a dus cu gândul la o fază tare..Poate ritmul..cine ştie..
Eram astă iarnă în Austria la ski, şi în a2a zi de ski împreună cu prietenii cu care eram, ne-am oprit la un “apreschi” nu ştiu cum se scrie corect..e un local specific staţiunilor montane unde lumea, după ce se dă cu schiurile se binedispune..
În Austria, cică poţi să bei o bere şi să conduci..acum cât de tare să fie berea…nu ştiu..dar nu prea m-am riscat.
Eh şi faza cea mai tare, era că era plin de nemţi/austrieci, mulţi la vârsta 21-45 ani, care dansau, cântau etc, în aer liber, în jurul unui bar rotund (fază clasică). Ce ne amuza pe noi cel mai tare (pe noi rumânii) era că de câte ori venea câte o melodia gen itsy – bitsy sau “o răţuşcă stă pe lac”, toţi nemţii erau în extaz..la toate vârstele săreau de rupeau pământul..când venea ceva mai serios, în engleză..o lăsau mai moale..atunci ne lua pe noi entuziasmul 5 indieni.. de se uitau tipii ciudat.. :D
Apoi iar..venea o “răţuşcă” şi oamenii săreau din toate puterile şi lol toţi ştiau cuvintele!!
Astăzi am încheiat un nou capitol cu succes din viaţa mea. Şi anume am susţinut lucrarea de dizertaţie pentru programul de master pe care l-am urmat timp de 3 semestre în cadrul Academiei Române de Studii Economice. Programul este în limba engleză şi se numeşte “International Project Management“.
Acum gata…şcoala chiar s-a terminat..şi privind înainte văd pur şi simplu o mare de posibilităţi, o mare de evenimente, o mulţime de întorsături, văd viaţa aşa cum este, fără a fi sub umbra protectoare a şcolii, atunci când ai o scuză pentru evoluţia ta profesională “Lasă domne’ că încă sunt la facultate/master”.
Ce m-a învăţat acest master?
Având în vedere faptul că eu am terminat Politehnica şi masterul a fost făcut la ASE, mi-a mărit perspectivele, mi-a mărit cultura generală, am cunoscut oameni noi, interesanţi, am legat noi prietenii. Am văzut cum funcţionează alt sistem de învăţământ, la nivel universitar, am continuat să învăţ ceea ce facultatea te învaţă cel mai bine şi anume să te descurci să obţii note bune (indiferent că toceşti sau te strecori).
Ceea ce mi-a plăcut este modul în care l-am încheiat, pentru că după părerea mea a fost o lecţie de eficienţă. Şi anume lucrarea a fost despre proiectul pe care tocmai l-am lansat LiveSpot, am scris minimul cerut şi anume am incropit 40 de pagini, şi o prezentare power point pentru la faţa locului. Având experienţa licenţei şi observând modul de “îngrijorare” al profesorului meu coordonator pentru evoluţia lucrprii mele (NOT!!) am realizat că nu va fi cine ştie ce…şi am luat un frumos 9.
De data asta nu am fost în postura studentului care a muncit cu dăruinţă zile întregi la lucrare, pentru a prezenta 10 minute şi a i se acorda din burtă nota…9. Am fost eficient.
Părerea mea este ca atunci când faci afaceri, adică ai un contract de colaborare, sau o înţelegere, primul lucru care contează este cum tratezi acel om cu care discuţi. Modul în care te adresezi, precum şi tonul vor duce în timp fie la o colaborare strictă, fie spre o amiciţie, o oarecare prietenie cu persoana/business ul respectiv.
Nu sunt necesare decât 10 secunde de gândire de genul “Stai nene să nu ţip la ăsta, că i se face greaţă de mine..” sau “Stai puţin, de fapt cu ce a greşit, cât este de grav?“, “Ce a vrut să zică de fapt ?“, pentru ca apoi să poţi da un răspuns demn de statutul de “om de afaceri/patron/manager” pe care să zicem că l-ai deţine.
Nu să te faci de râs pentru că nu ai înţeles bine ce a dorit acel om de la tine, de la care iei bani sau servicii…
Cel mai probabil omul căruia îi răspunzi dintr-o bucată, din punct de vedere afectiv îşi notează undeva în creieraş şi când are ocazia…devine indiferent.
Doar 10 secunde te pot scăpa de penibil, te pot scăpa de resentimente pentru modul de adresare, sau te pot scăpa de decizii luate greşit în pripă.
Vreme de primăvară, tocmai bună de ieşit din peştera de hibernare.
Dar…ajuns la faţa locului am constatat că nu sunt singurul care gândeşte astfel, şi am dat de o coadă de vreo 10-15m, dar a mers repede.
Scăldat de raze de Soare şi Amor am tras şi nişte poze, iată câteva dintre ele:
